Cartea săptămânii – „Insula copacilor dispăruți”, de Elif Shafak

În urmă cu aproape un an, la aceeași rubrică a ziarului „Cuget Liber” vă recomandam „Cele patruzeci de legi ale iubirii”, o altă celebră carte scrisă de Elif Shafak, romancieră și eseistă britanică de origine turcă, una dintre cele mai premiate romanciere contemporane.

A publicat nouăsprezece cărţi, dintre care douăsprezece de ficţiune, printre care şi romanul „Insula copacilor dispăruți”, nominalizat la Costa Novel Award, RSL Ondaatje Prize şi Women’s Prize.

Doi adolescenți ciprioți, un grec și o turcoaică, se întâlnesc într-o tavernă de pe insula care le este cămin amândurora. E singurul loc unde Kostas și Defne se pot vedea în taină, ascunși sub grinzile înnegrite de care atârnă funii de usturoi, ardei iuți sau caprifoi cățărător și sub smochinul care crește printr-o gaură din acoperiș. Acesta este martor la întâlnirile lor fericite și la despărțirile lor tăcute. Smochinul e acolo și când izbucnește războiul, când capitala e prefăcută în moloz și scrum, când adolescenții sunt despărțiți brutal de evenimente. Douăzeci de ani mai târziu, Kostas se întoarce – un tânăr botanist care cercetează speciile locale, căutând-o, de fapt, pe Defne. Cei doi iubiți revin la tavernă să taie un butaș din smochin și îl strecoară în valiză, ducându-l cu ei la Londra. Mulți ani mai târziu, smochinul din grădină e singurul care o leagă pe fiica lor, Ada, de căminul acela pe care nu l-a vizitat niciodată, în încercările ei de a face lumină în toți anii de secrete și tăcere și de a-și găsi propriul loc în lume.