Imobilul cu fațada către străzile Tomis și Sulmona a fost proiectat de arhitectul francez E.P. Goué, "într-un moment de tandră inspirație și strălucită respirație art-nouveau", descrie dr. Doina Păuleanu în lucrarea "Constanța. Aventura unui proiect european" (editura Ex Ponto, 2003, p. 325).
În anul 1950, clădirea aparținea fraților colecționarilor Krikor și Onic Zambaccian, a căror legătură cu orașul de la malul mării este evocată de dr. Doina Păuleanu. Astfel, K.H. Zambaccian, posesor al lucrării "Drum de țară" ("Margine de sat în amurg"), achiziționată de la pictorul Juan Alpar, taie o treime din tablou, la sugestia lui Theodor Pallady, care descoperă un dezechilibru în compoziție, vânzând-o ca operă de sine stătătoare. Fragmentul este, ulterior, achiziționat de Muzeul Național de Artă al României, iar colecționarului i se oferă, în schimb, opera "Pe malul Siretului", de Nicolae Grigorescu. Lucrarea lui Alpar este apoi asamblată, restaurată și transferată la Muzeul de Artă Constanța, unde se află într-o expoziție permanentă.
În 1934, Onic Zambaccian cumpără, de la Ana Negri, moștenitoarea arhitectului Dumitru Maimarolu (care, conform cercetărilor dr. Doina Păuleanu, și-ar fi dorit să ridice la Constanța un palat cultural) lucrarea "Stânci în pădure", de Andreescu. În 1950, O. Zambaccian vinde și apoi răscumpără lucrarea, moștenită de fiul său, Jacques Agopic: "De la acesta, domiciliat în București, pe strada Sofia nr. 6, într-o garsonieră la care se ajungea pe scara de serviciu, am achiziționat tabloul, cu înfrigurare și emoție, în iarna anului 1987", încheie povestea dr. Doina Păuleanu (p. 326).
- Publicitate -
