La ora actuală, ia, numită și cămașă cu altiță, a devenit cea mai cunoscută și cea mai reprezentativă piesă a costumului tradițional românesc. Extrem de importantă în viața satului, ia a suferit de-a lungul timpului modificări, fiind influențată și de portul de la oraș.
- Publicitate -
Nici până la acest moment nu se cunoaște cu precizie momentul apariției acestui articol de îmbrăcăminte, dar cercetările atestă faptul că ia ar putea data încă din perioada culturii Cucuteni. Ce este această ie? Ea este un obiect vestimentar realizat integral manual, pe pânză de bumbac, in sau borangic, cu broderii ample și bogate, în culori vii, având adesea aplicații de mătase, paiete sau mărgele.
Pentru a marca importanța iei, Muzeul de Artă Populară Constanța prezintă publicului, în această perioadă o frumoasă și valoroasă ie din perioada interbelică, provenită din zona Gorjului (satul Iliești, comuna Ionești).
"Confecționată din bumbac, borangic sau in, ia este considerată un adevărat simbol național și identitar. Sub denumirea de ie este cunoscută cămașa femeiască fără poale purtată în Oltenia și Muntenia de către fete și femei, tinere sau bătrâne, la lucru sau în zi de sărbătoare. Prin decor și cromatică, ia «vorbește» despre vârsta purtătoarei, despre starea civilă și statutul social, despre anumite momente cu caracter ceremonial din viața comunității, fiind un important cod de comunicare nonverbală. În trecut, motivele care ornamentau ia erau considerate adevărate însemne magice care aveau menirea de a proteja purtătoarea de boli, de soartă rea sau gânduri potrivnice", a explicat directorul muzeului, Maria Magiru.
