Ce motiv au studenții din străinătate să nu mai revină acasă

Ieri, în sala "Coriolan" a Colegiului Național "Mircea cel Bătrân" a poposit Caravana Ligii Studenților Români din Străinătate, Iuliana Frâncu și Radu Matei încercând să răspundă cât mai multor întrebări puse de elevii prezenți.

În cazul lui Radu Matei, și el fost elev al Colegiului "Mircea" din Constanța, universitățile străine nu mai au "taine". După ce a studiat patru ani la Politehnică în București, a plecat la specializarea administrație publică europeană în Olanda, apoi în Norvegia, 7 luni, s-a specializat în finanțe internaționale și drept public european, după care în Marea Britanie și-a dat masterul în antropologie și politici culturale. Și după tot acest periplu s-a întors în țară, actualmente lucrând în cu totul alt domeniu: reparații navale.

De ce nu-și mai dorește să revină în țară

Nu la fel vor sta lucrurile, se pare, și cu Iuliana Frâncu, studentă anul I master la Universitatea Politehnică din Torino, Italia. A absolvit inginerie chimică la Universitatea "Ovidius" din Constanța și acum studiază ingineria petrolului. "Inițial, mi-am dorit să accesez un schimb de experiență ERASMUS, dar profesorii nu m-au sprijinit și atunci ambiția mea de a vedea cum e să studiezi în altă țară s-a amplificat".

Întrebată cum a descoperit această oportunitate, a declarat că a găsit oferta pe internet, într-un program sponsorizat de ENI, companie a statului italian ce exploatează petrolul. Cele mai mari probleme le-a întâmpinat cu actele, pentru că diplomele românești au nevoie de o recunoaștere a valorii lor de către Ambasada Italiei. "Celor care își doresc să urmeze studii în Italia le transmit să se înarmeze cu multă răbdare, perseverență și mai ales ambiția de a merge până la capăt pentru că merită. Și eu am fost de foarte multe ori la un pas de a renunța din cauza actelor, dar acum sunt fericită unde am ajuns. Este o experiență unică, este o șansă de a cunoaște tineri din toate colțurile lumii, pentru că masterul meu este în limba engleză. Profesorii de acolo se implică altfel în viața noastră. Volumul de studiu în România este mult mai mare decât acolo, dar notele se iau mult mai greu. În Italia examenele sunt de scurtă durată, dar cu volum foarte mare și se axează în special pe perspicacitate. Aici, în România, învățământul e axat pe teorie: înveți și scrii, înveți și scrii. La cursuri acolo nu scriem și discutăm liber tot timpul și nu apuci să… dormi în bancă. Profesorii ne duc la conferințe și ne fac cunoștință cu profesioniștii din domeniul pe care îl studiem". Taxa de studii este 2.700 de euro, dar în funcție de veniturile familiei și de rezultatele academice taxa se micșorează. "Eu am ajuns la 400 de euro, dar dacă reușesc să-mi iau toate examenele nu mai plătesc nimic".

Evident, ne-a interesat dacă se va mai întoarce să lucreze în România la finalul studiilor. Răspunsul a venit dur: "Nu-mi doresc să mă întorc, pentru că am avut posibilitatea să văd cum se lucrează pe domeniul ales de mine și diferențele de salarii. Dacă în România un inginer junior ajunge la vreo 500 de euro, colegii din Italia câștigă 7.000 de euro pe lună. De aici pleacă motivația mea de a nu mă mai întoarce în țară. Jumătate dintre colegii mei de an și-au găsit deja de muncă".