După cum era de așteptat, premiera ce a avut loc sâmbătă seara la Teatrul "Oleg Danovski" a fost, din nou, o bucurie. Spectacolul de balet neoclasic jumătate dansat pe clasici francezi, jumătate pe chaonsonete cântate live de Bianca Ionescu, Daniela Vlădescu și Marius Eftimie în regia, coregrafia și scenografia lui Horațiu Cherecheș, a fost surprinzător.
- Publicitate -
Se putea simți în sală nerăbdarea spectatorilor de a aplauda… tot. Mai ales în cea de-a doua parte, când într-un decor de local parizian, balerinii au asigurat și atmosfera de fundal, fumând elegant ori mimând discuții, în contururi fără chip ca niște siluete de manechine ce-și fac, elegant, rolul pe afiș. Siluetele
n-aveau chip din cauza luminilor din spatele lor și din ochii noștri - ai publicului - estompate însă de paravanele din pânză care reflectau culoarea dorită de maestrul de lumini Teodor Petrilă.
Cei trei soliști care au interpretat frumoasele chansonete, precum "Salut" a lui Joe Dassin, interpretat sâmbătă de baritonul Marius Eftimie, "Padam padam" cunoscută piesă a celebrei Edith Piaf, interpretată de soprana Bianca Ionescu, "Rien de rien" a aceleiași faimoase chasonetiste, cântată de soprana Daniela Vlădescu, au fost elegant conduși pe, sau de pe scenă, tot de câte un balerin. Intere-sant a fost să auzi vocea și să nu-ți dai seama de unde vine. Asta s-a-ntâmplat pe piesa Larei Fabian, "Je suis mon coeur" cântată sâmbătă de Daniela Vlădescu pe care târziu am descoperit-o undeva în spatele sălii.
Elementele acestea mărunte, cum ar fi condusul soliștilor pe scenă, ori postura degajată a celor de la mese, au dat un plus de firesc spectacolului. Un firesc plăcut și de dorit, care te trimitea într-o altă lume, curtenitoare, galantă, îndrăgostită de muzică, de dans și de dragoste.
Fiecare partitură de balet a fost splendidă, continuă, într-o alegorie fascinantă, care-ți capta privirea. Mișcările parcă aveau subtitrare, într-atâta au fost de ușor de citit și de simțit.
Toți au fost fabuloși. Horațiu Cherecheș cu Sergiu Dan și Adrian Mihaiu au început partea a doua a spectacolului pe "Salut, c’est encore moi…". Ayla Costea și Sorin Gâlcă au făcut un cuplu de excepție pe "Padam padam", apoi a evoluat Amalia Mândruțiu care a dat candoarea Cenușăresei pe senzualitatea năbădăioasă a unei dansatoare de cabaret - într-o coregrafie și interpretare excelente. Yukimi Otsuka și Adrian Mihaiu au avut și ei o coregrafie și o interpretare de excepție, dar și o piesă pe măsură "Rien de rien". Iar Eliza Maxim a făcut un cuplu de o rară fru-musețe cu coreeanul Jeonil Yoon, care și singur a smuls aplauze frenetice pentru dansul de pe "Ne me quitte pas".
Minunați au fost și Laima Costea și Sergiu Dan pe "La vie en rose", și Rie Aoyagi pe o piesă a lui Enrico Macias, și Amalia Mândruțiu cu Horațiu Cherecheș (care a făcut o răsucire în aer de ne-a stat inima-n loc, pe care o parte a spectatorilor nu s-au putut abține să n-o aplaude chiar dacă era în timpul dansului). Șase balerini au dansat-o pe Delia Luca pe "Je suis mon coeur", și n-au lăsat-o deloc să atingă podeaua cât a fost melodia de lungă.
Cât despre costume, și ele foarte "french", cum s-ar spune - acestea au fost gândite de Monica Cherecheș și de regizor.
Finalul, s-a întâmplat pe "Boleroul" lui Ravel, care a permis tuturor cuplurilor să intre din nou în scenă, într-o mișcare de regie și o coregrafie uimitoare. Trei paravane dispuse în planuri diferite asigurau o imagine 3D, cu o asimetrie foarte dibaci manevrată.
Faptul că nu am exagerat gândind în cuvinte mari mi-a fost confirmat de aplauzele și bravo-urile entuziaste, care nu mai lăsau cortina să mai cadă. Balerinii au avut o serie de reveniri și plecăciuni în timp ce spectatorii parcă se eliberau acum de toate reținerile din timpul spectacolului. Au fost chemați la scenă, pe lângă balerini, Monica Cherecheș - asistent coregrafie, George Râpă - regizor de culise, cele trei mari voci și nume care au asigurat atât de reușit fondul muzical și bine’nțeles, regizorul Horațiu Cherecheș.
Un spectacol ingenios de lumină, umbră, culoare și dans, coregrafiate pe voci de excepție și piese tulburătoare, pe care abia așteptăm să-l revedem.