Pe 23 aprilie, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, născut în secolul al III-lea, în părțile Nicomidiei. A fost atras în mod deo-sebit de mânuirea armelor, ajungând la treizeci de ani la rangul de tribun. În timpul prigoanei împotriva creștinilor, comandată de împărat în anul 303, Sf. Gheorghe a renunțat la toate rangurile lumești și și-a mărturisit credința în Dumnezeu în fața lui Dioclețian. În cele câteva zile de la mărturisirea credinței până la martiraj, Sfântul Gheorghe a făcut minuni și a îndurat cu stoicism multe chinuiri greu de imaginat. Sfântul Gheorghe a fost ucis prin decapitare cu sabia, fiind sărbătorit de Biserică pe data de 23 aprilie.
- Publicitate -
r Oamenii se bat cu urzici pentru a fi harnici și iuți tot anul, dar se și încing, în ajunul zilei de Sfântul Gheorghe, cu ramuri verzi ca să nu îi doară mijlocul.
r La Sfântul Gheorghe se cântăresc oamenii pentru a fi sănătoși tot anul și pentru a se proteja de farmece.
r Cine doarme în ziua Sfântului Gheorghe, acela ia somnul mieilor și tot anul e somnoros.
r La Sân-Georgiu ies preoții și poporul cu crucea în câmp și fac rugăciuni pentru ploaie și mană în câmp.
r Gunoiul adunat în ziua de Sfântul Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, ca să rodească bine.
r Dacă la Sân-Georgiu/Sfântul Gheorghe e zi de post (sec), atunci tot anul este la vite lapte slab (nemănos).
r În această zi se adună de pe câmp tot felul de buruieni de leac, care se păstrează peste an.
r Dacă în ziua de Sfântul Gheorghe va fi rouă multă ori va fi pâclă, e semn de an bogat.
r Dacă la Sân-Giorgiu e ploaie, se face grâu și fân.
