D-na Hondrila (Dumnezeu sa o ierte daca a decedat!) mi-a fost profesoara in liceu (prima promotie Liceul "Navrom" ). O bijuterie de profesoara. Ca si toti ceilalti profesori pe care i-am avut. Unii mai traiesc, altii nu, insa le port un respect deosebit tuturor. Si ca mine, mai sint mii de colegi, pe toate meridianele globului !
Acest comentariu contravine regulilor și condițiilor de utilizare a site-ului CugetLiber.ro. Conținutul lui poate fi inadecvat sau chiar ofensator pentru vizitatori. Daca ai luat la cunoștință avertismentul și dorești să citești acest comentariu pe propria răspundere click aici.
Sorine, despre Constantin (Titi) Voicila nimic? Tot de literatura a fost , iar la gramatica era nr.1 in Constanta.Si a mai fost si portar de fotbal pe vremuri la Locomotiva PCA si Dezrobirea...Tu ar trebui sa stii fiindca ai sportul in singe.In rest, numai de bine si sa aiba odihna usoara toti cei ce nu mai sint.
D-na Hondrila mi-a ramas in memorie prin rafinament cultural si eleganta. In 1972--73 era profesoara la Liceul Agricol Palas. Ne-a sugerat sa mergem sa vedem un film facut de Joseph Losey : Pentru tara si rege . Tom Courtenay juca rolul principal. M-am dus... Sala era aproape goala, puteai sa vezi filmul toata ziua cu acelasi bilet ! A doua zi a vrut sa vada daca elevii i-au urmat sfatul...Am fost singurul care a vazut filmul ! A reusit sa insufle adolescentului din mine apetenta pentru arta si rafinament intr-o perioada istorica dificila. Un adevarat profesor ! Si au fost cativa, de la scoala generala pana la facultate, carora le voi pastra o pioasa amintire , mai ales acelora care nu mai sunt printre noi. Va multumesc c-ati amintit de d-na profesoara Hondrila !
Da, Paul Iruc a fost un student bun si un profesor bun. Doar un tata bun nu a stiut sa fie, dimpotriva, a fost unul iresponsabil. Fiul lui, Alexandru Liviu Iruc, a suferit in tacere, departe de talentatul profesor Paul Iruc.
Buna ziua Razvan. Daca esti feciorul profesorului Titi Voicila, imi face o deosebita placere sa te salut. Tatal tau mi-a fost mie si nu numai, un dascal minunat, ne-a fost tatal, prietenul, sfatuitorul, aparatorul si confidentul de care aveam atata nevoie in anii petrecuti in Liceul Militar de Marina in anii '73-'77. Am avut marea sansa de a ramane prieten cu profesorul Voicila si dupa terminarea liceului, ba chiar ne-am intalnit de cateva ori in casa din Fetesti a parintilor mei. Tu erai cred la varsta gradinitei. Daca astazi ma consider un barbat cu o viata total implinita, daca scriu corect, daca vorbesc coerent si povestesc frumos, daca imi place literatura si daca iubesc oamenii si viata cu tot ce are ea frumos, ii datorez in mare masura profesorului si omului deosebit care a fost Titi Voicila. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace! Dar ca sa pastram obiectivitatea la care si tu faci apel, nu trebuie sa-l uitam nici pe profesorul si scriitorul Eugen Lumezeanu pe care am avut onoarea sa-l am profesor la liceu in anii 1972 - 1973.