- Profesor reținut, la București, de polițiști pentru pornografie infantilă și relații sexuale cu un minor de 15 ani. Individul avea la el acasă o colecție impresionantă: mii de DVD-uri, casete video și alte spații de stocare pline cu filmulețe și imagini cu pornografie infantilă.
- Profesor din Copșa Mică, silit să demisioneze după ce a fost acuzat că s-a masturbat în fața elevilor, în timpul orelor.
- La Constanța, un elev a fost snopit în bătaie, pe holurile școlii, de trei mămici, supărate foc că ai lor copii ar fi fost bătuți la rândul lor de respectivul elev.
Până unde oare se va ajunge? Cât de mult și de ce a decăzut școala românească? Și am impresia că prăbușirea nu se va opri aici. Doamne ferește de incidente și mai grave, să nu ajungem să scriem, în loc de performanțe și olimpiade, despre gâturi luate prin școli.
Cele trei incidente amintite, alese la întâmplare, fără a face un minim de efort de memorie, generează o serie de întrebări, iar la mare parte dintre ele cunoaștem răspunsurile. Dar soluțiile, ce facem cu soluțiile?
Am să mă opresc în rândurile următoare doar asupra a două aspecte: calitatea unora dintre cadrele didactice și haosul din unele școli.
Să nu se simtă jigniți profesorii care încă își mai fac datoria la catedră, dar au printre ei și mulți intruși. Mă refer la oameni slab pregătiți, plictisiți, plafonați, chiar psihopați. Cum reușesc să intre în sistem, cum de sunt tolerați, cum de păcălesc evaluările sau testele psihologice? Bănuiesc că știm cu toții răspunsurile…
Apoi, haosul din școli. Sunt multe instituții de învățământ, inclusiv în Constanța, în care domnește legea junglei. Intră cine vrea, când vrea, fără a fi întrebat de sănătate. În teorie, paza școlilor este asigurată. Sunt camere de luat vederi, sunt bodyguarzi, sunt alarme, sunt profesori de serviciu. În practică, lucrurile nu stau chiar așa și vă puteți convinge și dumneavoastră, dragi cititori. Încercați să intrați în școli și vedeți cine vă oprește, cine vă întreabă de sănătate.
XXX
Școala românească este prăbușită. Lăsând la o parte olimpicii și elementele de excepție, restul e cam praf. Trec repede la soluția dintâi pe care o văd, și anume: creșterea salariilor profesorilor. Din punctul meu de vedere, aici este cheia.
Să facem un exercițiu de imaginație: salariul unui profesor să fie de 1.500 euro/lună. Cash! O leafă oricum inferioară celor acordate în țările Uniunii Europene. Sunt ferm convins că lucrurile s-ar schimba radical. Atunci când un om este plătit corespunzător, și pretențiile sunt altele. Ora va fi oră, activitățile extrașcolare vor fi numeroase și de calitate, implicarea în acțiunile administrative ale școlii, una totală.
Vine și reversul medaliei. Cine nu este dispus la așa ceva, cine nu face față exigenței - out din sistem! Afară și n-am cuvinte! La fel de convins sunt că, devenit atractiv, învățământul i-ar atrage în sfera sa nu numai pe cei mai buni dintre proaspeții absolvenți de facultate, ci și pe mulți dintre cei care au ieșit deja din sistem, alegând să activeze în diferite alte domenii, unde posibilitățile de câștig sunt net superioare.
Să ne amintim de profesorii care ne-au influențat educația, formarea, în anii *80. Ce prestanță, ce respect impuneau, ce însemna școala. Îndrăznea cineva să facă vreo haiducie la școală? A, că ne mai băteam și noi, copii fiind (dar nu pe holurile școlii, pentru că acolo patrulau permanent profesorii), este altă poveste. Nu cred să fie elev care să fi trecut prin școală fără să dea măcar un șut în fund cuiva. Diferența este că, în acei ani, nu existau telefoane mobile și camere video.
Revenind la zilele noastre. Toate aceste nenorociri - acesta e termenul adecvat, fără exagerare! - sunt generate de subfinanțarea cronică a Educației. Pe cine a interesat învățământul în ultimii 25 de ani? Pe nimeni! Vrăjeli, vrăjeli, vrăjeli. Câte un pas, câte alt pas înapoi, câte un compromis, câte o blazare, câte un agramat ajuns ministru… A coborât nivelul exigenței, se permite orice…
Și mai auzi câte o chivuță, speriindu-și progenitura: "Ești prostănac, lasă că dacă nu înveți, o să te facă mămica profesor!".
Și concluzia: până când Educația nu va deveni prioritate națională, până când profesorii nu vor fi plătiți corespunzător, astfel încât să primeze exigența, și nu compromisul/blazarea, astfel de evenimente se vor tot petrece.
XXX
P.S. Am văzut astfel de școli despre care vorbesc. Par ideale, dar chiar există, ce-i drept, în alte țări! Despre aceste experiențe, într-o ediție viitoare.