Ion Ionescu de la Brad afirma, la 1855, că Dobrogea este ca o „Dacie în miniatură”, făcând diferența, însă, între românii statornici și mocanii din „îngustimile Ardealului”, veniți, în transhumanță, cu turmele lor, „împoporime română adunată din Basarabia, din Moldova, din Bucovina, din Banat și mai ales din Țeara românească".
- Publicitate -
După revenirea Dobrogei la Țară, mulți dintre cei care înainte veneau sezonier aici se stabilesc în Dobrogea, fiind atrași de facilitățile oferite de statul român. În timp, lor li s-au alăturat alți români, care au întărit românismul pe pământul dintre Dunăre și Mare. Mulți dintre ei au devenit mari moșieri, au condus destinele orașelor și comunelor, înscriindu-și numele și în cultura ținutului.
În epoca modernă, Dobrogea a fost socotită - cum este și astăzi - un model interetnic. Dacă, înainte de 1878, populația majoritară era musulmană, turcii și tătarii fiind întemeietori și conducători ai multor sate și orașe, după acest an, devin minoritari față de români. Politica înțeleaptă a conducerii statului a avut drept cuvânt de ordine toleranța. Chiar la intrarea principelui Carol în teritoriul revenit României, acesta cerea autorităților și armatei să trateze fără nicio diferență, din toate punctele de vedere, etniile din acest colț de țară, la fel ca pe majoritarii români.
Conviețuind în bună înțelegere de-a lungul timpului, numeroasele naționalități trăitoare în Dobrogea - greci, armeni, lipoveni, ucraineni, ruși, nemți etc. - au reușit nu doar să aducă satele și orașele dintre Dunăre și Mare la nivelul național, ci, în unele domenii, și să-l depășească. Nu trebuie să uităm faptul că români de toate etniile au luptat în armata română pentru apărarea pământului românesc.
Pe bună dreptate, Dobrogea este socotită un exemplu de model interetnic.
Momentul 1878 a fost o piatră de încercare pentru autoritățile de la București, care au demonstrat că au fost capabile să alinieze legislația Dobrogei la aceea a Țării, să unească fizic România cu teritoriul dintre Dunăre și Mare - prin podul de la Cernavodă și, prin acesta, să deschidă drumul țării spre lumea întreagă, prin portul Constanța, să creeze un mediu favorabil, din toate punctele de vedere, în care numeroasele etnii să se simtă, așa cum au fost întotdeauna, acasă.
Pentru Dobrogea, anul 1878 a fost o piatră de temelie
Pentru că a însemnat trecerea de la un orientalism medieval otoman la o modernitate românească și europeană. Cu alte cuvinte, atunci a început dezvoltarea, accelerată, a Dobrogei. Aceasta s-a datorat nu doar bogăției și poziției geografice a acestui ținut, nu doar legislației, ci, mai ales, oamenilor, care, în numele iubirii și datoriei față de acest pământ, fiecare pe măsura pregătirii și a muncii sale, au contribuit la devenirea acestui ținut.
Dobrogea noastră este frumoasă și bogată. Dobrogea noastră și oamenii ei merită din plin să le fie bine! De noi depinde. Și nu uitați: împreună suntem mai puternici! La mulți ani, Dobrogea noastră! La mulți ani, oameni buni ai acestui ținut!
dr. Lavinia DUMITRAŞCU
cercetător științific
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța
