Gheorghe Dinică n-a plecat! A rămas în conștiința noastră!

Marele Gheorghe Dinică, actor emblematic pentru filmul și teatrul românesc, s-a născut pe 1 ianuarie 1934, la București. În 1961 își deschidea drumul spre glorie, ca absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică, la clasa profesoarei Dina Cocea.

"Am fost un copil liber, năzdrăvan, curios, mai degrabă crescut de stradă și de prieteni decât de familie, dar sufletul și mintea mea de copil au memorat doar farmecul străzii și al jocurilor de puștani. Nici nu mai știu câte roluri am jucat cu trupa de amatori, zeci de personaje... Primul meu rol a fost cu o trupă de amatori de la Poștă, iar eu interpretam rolul locotenentului Stamatescu din piesa «Titanic vals» de Tudor Mușatescu. Eram pe scenă și parcă visam. Nici nu știam ce se întâmplă cu mine. La un moment dat, m-au trezit niște aplauze din sală. Acelea au fost primele aplauze din viața mea. M-am suit pe scenă și parcă eram acolo de când lumea", povestea actorul, pe site-ul personal.

Trecerea în revistă a pieselor în care a jucat Dinică reprezintă o sumă de repere pentru dramaturgia românească și mondială, de la Caragiale, Teodor Mazilu, Eugen Ionescu și Baranga, la Shakes-peare, G. B. Shaw, Cehov și Gorki. Relevantă pentru memoria recentă a spectatorilor este apariția lui, ani la rând, în "Take, Ianke și Cadîr", în care i-a avut ca parteneri pe bunii săi prieteni Marin Moraru și Radu Beligan. Gheorghe Dinică lasă în urmă zeci de roluri memorabile pe toate scenele importante ale Capitalei și în peste 60 de filme, printre care Cațavencu, Nae Girimea, Paraipan, N. M. Siseanu și Pavel Puiuț.

Talentul uriaș și pasiunea pentru actorie l-au impus rapid, încă din tinerețe, și pe marile ecrane. Debutul în film s-a consumat în 1963, în "Străinul" lui Mihai Iacob, pe un scenariu de Titus Popovici, în care a jucat alături de un alt amic de-o viață al său, Ștefan Iordache, plecat și el în eternitate. Au urmat alte peste 60 de pelicule, cu Gheorghe Dinică magistral în pielea unor personaje în majoritate negative.

Cele mai cunoscute personaje ale sale sunt însă Lăscărică și Paraipan, din seria de filme polițiste regizată de Sergiu Nicolaescu, în care rolurile lui Dinică au lăsat în urmă replici intrate în folclorul urban, cum ar fi "Nu trage, dom’ Semaca!".

La fel de populare sunt și replicile sale din "Columna", filmul istoric realizat în 1968 de Mircea Drăgan, în care Dinică, în rolul trădătorului Bastus, spunea: "În nemernicia mea, ca un câine turbat, am mușcat mâna care m-a hrănit…".

Gheorghe Dinică a făcut și comedie, cu același succes, fiind de neuitat: "De ce trag clopotele, Mitică?" (1982), "Secretul lui Bachus" (1984), "Secretul lui Nemesis" (1986), "Cuibul de viespi" (1987), "Crucea de Piatră" (1993) și "Filantropica" (2001).

Pentru prestațiile sale cinematografice, artistul a fost distins cu nouă premii, printre care și unul pentru întreaga carieră, acordat la Transilvania International Film Festival (TIFF). În 1999, a fost recompensat și cu Premiul de Excelență al Uniunii Teatrale din România (UNITER), iar anul trecut a primit Titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC). Marele actor a cochetat și cu muzica, înregistrând melodii de petrecere pe albume la care a colaborat cu bunii săi prieteni Ștefan Iordache și Nelu Ploieșteanu. Ideea proiectelor sale muzicale s-a născut în 2002, la filmările pentru "Turnul din Pisa", când Șerban Marinescu, regizorul peliculei, care îi cunoștea calitățile vocale, l-a distribuit în rolul unui lăutar.

Carismatic, modest și cu un umor de o spontaneitate debordantă, Dinică a probat, de asemenea, verticalitate, eleganță și toleranță. Nu a dat niciodată cu piatra și a găsit întotdeauna răspunsuri în oceanul său de sinceritate. Într-un interviu din 2004 pentru HBO, actorul își amintea, de pildă, cum a scăpat, înainte de 1989, de "Cântarea României": "Am avut noroc. Nu arătam prea bine la față și nu poți să dai la orice derbedeu, așa, ca mine, să spună marile idealuri ale României. Mă uitam la săracii colegi, ce era pe capul lor! Erai o dată chemat acolo și erai terminat, nu puteai să mai refuzi. Versuri pe stadioane, era nenorocire. La mine ziceau «ăsta joacă numai derbedei, nu are dreptul» Și am scăpat".

Peste patru ani, și-a spus punctul de vedere și despre implicarea artiștilor în politică. "Nu e bine. Actorii sunt oamenii publicului, publicul îi ascultă. Nu cred în implicarea politică a artistului, de orice fel ar fi el", spunea Dinică, într-un alt interviu.

Din 1996, actorul era căsătorit cu Gabriela Georgeta. "Pot spune că sunt un tânăr căsătorit doar ca ani de căsnicie. Un rol foarte important îl are înțelegerea pe care o avem unul pentru celălalt, în afară de simpatiile reciproce fără de care nu ne-am fi adunat... E o femeie care are o relație clară cu viața și care a făcut ordine în dezordinea existenței mele", scria actorul pe site-ul său.

Comparat deseori cu Robert De Niro, legendarul star american premiat cu două Oscaruri, Gheorghe Dinică a spus adio lumii, la 75 de ani, fără să fi avut parte de milioanele și fastul de la Hollywood, însă, după cum mărturisea în 2008, cu satisfacția supremă pentru un actor, aceea de a fi rămas în conștiința oamenilor.