Floriile deschid săptamâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paști, cunoscută și sub numele de Săptămâna Mare. Din această zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioșii îl petrec pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte și Înviere. Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr. Iisus Hrisos își arată din nou minunile în această zi, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte. Mulțimile strânse la porțile cetății l-au întâmpinat cu flori și l-au aclamat pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim. Sâmbăta din ajunul sărbătorii este cunoscută și ca Moșii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletele celor decedați, încheindu-se acum Sărindarele, adică pomenirea morților făcută în fiecare sâmbătă din Postul Mare. Duminica Floriilor este una de bucurie pentru întreaga creștinătate, înțelegându-se că zilele ce urmează sunt unele ale tristeții. De Florii, anual, se fac procesiuni, acestea rememorând intrarea triumfală a lui Iisus Hristos în Ierusalim, după ce cu o zi înainte îl înviase pe Lazăr din morți. Oamenii erau atât de uimiți de minune, încât erau convinși că a venit vremea regelui prevestit de profeți. "Osana!" Îi strigau copiii, iar oamenii toți adunați pe drum așterneau în fața Domnului hainele lor și veneau să-L întâmpine cu ramuri de finic. Iisus a intrat în cetate pe mânzul asinei, blând și smerit. Pelerinii refac, astăzi, pe jos, drumul triumfal, cu tristețea care premerge Patimile Domnului, dar și cu bucuria care prevestește Învierea Sa.
- Publicitate -
