În tabăra amplasată în parcul cu pini de lângă termele romane (zona Poarta 1, Constanța) munca era joi în toi. Se aranjau sulițele în rastel, catapulta se punea pe poziție, se scoteau armurile, se mai prindeau câteva zale, sau se străpungeau cu o ultimă "capsă" bucățile groase de piele dintr-o "armură" sarmată.
- Publicitate -
Fierarul își așeza foalele, coifurilor din piele li se făceau ultimele retușuri, flamurile se băteau pe bețele ce urmau să le poarte… Lângă un cort doi pletoși bărboși înțepeneau în pământ rastelul pentru sulițe.
Ne-au auzit mirându-ne de as-pectul lor atât de integrat în peisaj: "Apăi numai daci putem fi…", ne-a spus cel de neam nobil, Rubobostes, care ne-a explicat apoi că Terra Dacica Aeterna s-a înființat în 2007 la inițiativa lui Paul Cheptea, designer și conferențiar universitar la Universitatea de Arte și Design din Cluj Napoca.
"Din 2007 mai suntem puțini membri. Cu timpul am găsit tot felul de pasionați, doritori de a purta costume, dar nu este chiar așa de ușor precum pare, iar de-aia mulți vin, mulți pleacă. Rămân cei cu pasiune adevărată. Mulți erau studenți pe-atunci acum sunt doctoranzi, chiar profesori universitari. Mai avem studenți la chimie, mini-patroni de buticuri, șoferi de troleu, judecători… Din toate clasele sociale… În principal vrem să recreăm viața din Dacia, înainte și după cucerire. La început asociația era formată din arheologi, deci aveam o documentare știin-țifică. Cum avem acces la toate muzeele din nord-vestul României, facem replici după piesele de-atunci - arme armuri… și construim la scară unu la unu".
Asta despre recuzită. Despre teh-nică, ne povestește tot el, arheologul nobil dac. "Teoretic avem câte un antrenament o dată pe lună, când repetăm scenariile a două bătălii. O dată câștigă dacii, o dată câștigă romanii, (depinde cine ne cheamă și cine plătește…)", spune râzând punând ghilimelele la locul lor.
"Armele sunt replici după cele de acum 2000 de ani dar noi suntem mai mici…mai cu burtă, ca urmare trebuie ceva antrenament să ne obișnuim cu armele și să nu ne facem chiar de rușine când suntem chemați. Luptă unu la unu, jocuri, fotbal…"
L-am cunoscut și pe Marele preot Zalmodeghicos, (în viața reală, student la Chimie în Cluj, pe numele său Adrian Mihai Vasile Brân-zanic). El a luat la un moment dat un bucium mai mititel așa, și-a prins a suna în el…, iar Rubobostes (alias Marius Ardeleanu) a continuat să ne povestească despre activitățile pe care le mai au ca daci și ca romani. "Ora de istorie vie" e o acțiune pe care-o desfășoară gratuit pentru elevii zonei - 50 de minute în care dacii și romanii se prezintă în carne și oase în fața elevilor.
Patru dintre ei au făcut papucii de luptă serile trecute. Pentru toată obștea și toate oștile, ne-au mai spus. Iar la mirarea noastră au răspuns senini: "Dar totu-i făcut de noi - de la armuri la arme. Avem în Cluj un atelier mic unde ținem astea două tone de echipamente și avem multe unelte, multe mașini și mulți pasionați - cum ar fi fierarul nostru, Tiamatus, care de fel e sculptor în fier. Balista (catapulta) aia mare s-o făcut în vreo șase luni, la armuri a lucrat Tiamatus astă-iarnă… Sunt câteva căști care-s cumpărate însă am început să facem și căști și, în timp, vor fi toate piesele făcute de către noi. Noi le coasem, noi am făcut coifuri, săbii, spade, vârfuri de sulițe…" fiecare week-end îl dedică acestei pasiuni.
"Au venit romanii" ne atrage el atenția. Un grup de patru tineri s-a oprit lângă noi. Tunși, rași și… uzi la păr că tocmai ce făcuseră o baie-n mare.
Fierarii instalau atelierul de campanie. Foalele sunt făcute tot de Tiamatus, dacul luptător cu falx, pe numele lui Viorel Marton. A lucrat la ele trei zile și trei nopți. "Ca-n povești", spune el și noi nu putem să-l contrazicem pentru că totul arată ca-ntr-o poveste.
Un alt bărbos, pe numele - Susagus - lucrează ceva la o armură din solzi de piele puși unii peste alții. E o armură sarmată. În total sunt 12 - 13 sarmați, fete și băieți. Herodot îi considera un amestec între sciți și amazoane, poate datorită faptului că femeile luptau alături de bărbați. Armura în cauză a fost făcută de cinci persoane în două săptămâni.
Din cei 72 de membri ai asociației aici sunt prezenți 44, ne-a spus romanul Marcius Turbo (președintele asociației). El speră ca și
Festivalul Tomis să prindă rădăcini aici, mai ales că, pe lângă "Zilele Romane" de la Zalău numai Festivalul Antic Tomis este internațional. În rest mai sunt încă două mari festivaluri antice: cel al cetăților dacice și mai este Dac Fest, inițiat chiar de TDA în munții Orăștiei.
Tot el ne-a spus că sponsori nu găsesc pentru mulțimea de echipamente și pentru ateliere. "Le facem din ce ne rămâne de la festivaluri, după ce plătim cazarea și drumul, și cu ce mai vin membri de acasă".
Pe cei din Terra Dacica Aeterna dar și pe cei din Cohorta I Tracorum din Bulgaria, îi puteți întâlni în acest week-end, încă de la orele 10:00 (duminică numai până la ora 12:00) în parcul cu pini de la baza Edificiului roman cu mozaic din Constanța.
