Imediat, după Revoluție, am pășit pentru prima dată în incinta tipografiei „Dobrogea Nouă”, unica pe acea vreme. Nu am cum să uit vreodată mirosul specific, caracteristic, al literelor care „picau” ca niște mărgele lucioase din linotipurile aliniate, unde tipografii iscusiți dădeau viață articolelor ce urmau a fi publicate, tipărite, citite.
- Publicitate -
Rotativa, la vremea respectivă, era locul cel mai „încins” - ziarele se aliniau frumos, unul după altul, adunându-se în teancuri și difuzate, apoi, la numeroși abonați și tarabele de presă. Nu cred că se poate compara plăcerea palpabilă a atingerii hârtiei (tip „ediție”) cu displayul actual, când dorești să citești un ziar...Pare nostalgic, dar eu așa simt și de aceea vă și împărtășesc acest lucru. Am crescut și m-am maturizat, efectiv, în tipografie, iar amprenta lăsată pe parcursul anilor asupra mea nu se poate șterge prin niciun procedeu.
Acum, la ceas aniversar, octogenarul cotidian constănțean, singurul pe care îl simți și îl savurezi, dimineața, lângă ceașca cu cafea, este mai tânăr ca oricând și așa va rămâne și de-acum înainte, cel puțin încă 80 de ani. Eu asta îi doresc, să fie „accesoriul” matinal al constănțenilor!
Pentru mine, „Cuget Liber” ... a fost începutul și așa va rămâne, un început, încă...
