Părintele Marius Moșteanu, parohul Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, se numără printre acei rari duhovnici constănțeni care, cu glas blajin și o povață, a reușit să coaguleze în jurul micuței biserici albe din zona peninsulară un cerc de enoriași care depășește chiar granițele municipiului Constanța. Din multa-i înțelepciune și ca urmare a interesului stârnit în rândul cititorilor, a devenit un prieten al ziarului "Cuget liber", o prezență constantă în preajma sărbătorilor creștine.
- Publicitate -
- Ne mai despart doar câteva zile de un important eveniment al ortodoxiei. Ce ar trebui să știe un bun creștin despre praznicul Învierii?
- Se spune că orice om are în viață două zile importante. Prima zi importantă din viață este ziua nașterii. A doua zi importantă, poate și mai importantă decât prima, este ziua în care află DE CE. Noi acum ne aflăm în următoarea situație: Crăciunul, ca sărbătoare, a reprezentat Nașterea. Paștele înseamnă ziua în care aflăm DE CE. Ziua în care aflăm de ce s-a născut Hristos, de ce s-a botezat, de ce a fost întâmpinat de brațele lui Simeon, la Întâmpinarea Domnului, de ce a trebuit să fie răstignit, de ce? Pentru că trebuia să învie. Și de ce trebuia să învie. Pentru că Dumnezeu Tatăl a promis omului că va trimite un răscumpărător. Iată în câteva cuvinte esența praznicului Învierii. Este ziua în care aflăm rostul și sensul vieții noastre. Toată viața noastră se petrece exact ca între Crăciun și Înviere. Tot ceea ce face omul în viață face între a se naște și a afla de ce s-a născut. Și în acel moment poate să treacă pe la aceste două sărbători și ca într-un circuit să-și vadă de ale sale. Noi ne aflăm acum în circuitul pascal, în circuitul în care aflăm care este rostul vieții noastre. Poate că unii avem mai multe, unii mai puține. Dar pentru ce avem ceea ce avem, pentru ce suntem ceea ce suntem aflăm numai după o introspecție. Perioada postului este o perioadă de introspecție, să vedem ce este valoros și ce nu este valoros.
Spuneam și altădată că un om află valoarea lui gândindu-se că dacă ar veni hoțul ar putea sau nu să i-o fure. Dacă este un zugrav, să se întrebe dacă-mi fură cineva trafaletul, mai știu să mai fiu zugrav? Și, bineînțeles, că mai știe. Înseamnă că valoarea mea este ceea ce știu să fac și să manevrez așa cum trebuie.
Praznicul Învierii Domnului este cel către care ne ducem cu privirea mai mult decât către noi. Dacă la Crăciun urmăream steaua, iar acea stea, oprindu-se în fața unei peșteri, vestea că acolo se afla Hristos, acum steaua aceea este în noi. Am preluat-o și mergem cu ea prin postul cel mare, astfel încât ea să lumineze de la noi spre Dumnezeu.
Pentru că și noi ne naștem și înviem atunci când aflăm de ce ne-am născut.
- Am intrat în Săptămâna Patimilor, pe care biserica nu o mai consideră de post.
- Într-adevăr, cele 42 de zile de la începutul postului și până la Duminica Floriilor s-a încheiat. Săptămâna Mare este dincolo de post. Nici nu se mai pune în discuție că lumea nu ar posti. Postul de păresimi sau Quadragesima este un post de șase săptămâni. S-au întâmplat de Florii 42 de zile, asta înseamnă că s-au încheiat dintr-un punct de vedere liturgic. Ultima săptămână nu mai este considerată de post, este o săptămână deosebită, cu o structură deosebită și ea nu mai este numărată ca Postul Mare, ci Săptămâna Mare. Se comasează un timp în altă etapă, este o altă structură liturgică, așezată după alte norme. De aceea, cei care din binecuvântate pricini nu au reușit să înceapă postul până la Florii, mai au la dispoziție această săptămână mare în care să-și concentreze toată atenția, să se reculeagă, să înceapă și un post trupesc pe lângă celălalt sufletesc, astfel încât să fie pregătiți de Paști, pentru că lumina va veni peste fiecare în parte, dar această lumină trebuie să aibă ce să aducă nou. Spunea părintele Arsenie "Tată, dacă vrei să înțelegi pe cineva, să știi un lucru: Dumnezeu dă putere, dar nu ia neputințele!". Neputințele noastre trebuie să constituie grija noastră să le lăsăm, pentru că vai de noi dacă am avea neputințe cu putere multă. De aceea, trebuie să fim chemați la acest post ca atunci când va veni lumina să găsească lucruri frumos de arătat.
Nu numai Învierea Domnului este un praznic, ci viața noastră este un praznic dacă știm să scoatem seva praznicului din noi. Suntem chemați ca până la sfârșitul zilelor noastre fiecare zi să fie Paștele nostru. Fiecare zi să fie Învierea noastră, redescoperirea și mai ales aflarea datei în care știm de ce ne-am născut. Acesta este Paștele.
În Săptămâna Mare nu trebuie să acoperim de suprafață, ci să trăim fiecare acoperire de lucru care nu este la locul lui, pentru că va veni soarele în lumina căruia se vor vedea toate.