Scena teatrului constănțean s-a transformat în decor de basm. Și nu sub bagheta Zânei bune, care a transformat dovleacul în caleașcă ci sub îndrumarea regizorului și coregrafului Horațiu Cherecheș.
- Publicitate -
L-am găsit agitându-se pe scenă, ba cu indicații de lumini, ba când mai aducea o piesă de mobilier să o așeze la locul ei, ba când le explica balerinilor ce, cum și când să facă… Horațiu Cherecheș, deși regizor, nu șade în scaunul regizoral precum se spune. Dimpotrivă, se mișcă foarte mult dintr-un colț în altul al sălii observând fiecare amănunt ce trebuie pus la punct. Nu e primul lui spectacol ca regizor. Primul a fost Agon și a avut un mare succes.
Abia după ce începe muzica și dansul se așează și urmărește cu atenție fiecare pas, piruetă, umbră sau abur, secondat de asistentul de coregrafie, Monica Cherecheș.
- Cum de ați trecut în cealaltă echipă?
- După 33 de ani de balet (s-a apucat de balet la 9 ani - n.r.), după 20 de ani pe scena din Constanța și după miile de spectacole pe care le-am dat, trebuia să încerc și asta…
- Și, ce aduce nou varianta Horațiu Cherecheș?
- Pentru mine a fost o provocare "Cenușăreasa" pentru că muzica lui Prokofiev e destul de greoaie. De aceea m-am și gândit să inserez două momente, respectiv balul și finalul spectacolului, pe muzica lui Jules Massenet. În varianta mea, în final este căsătoria Cenușăresei cu Prințul și-mi trebuia ceva pentru asta.
- E scump un astfel de spectacol?
(Râde)
- N-am avut niciun ban pentru "Cenușăreasa". Scenografia este cea realizată de domnul Arbore (Cătălin Ionescu - Arbore directorul Operei Naționale - n.r.), folosită într-o altă variantă a "Cenușăresei". Și este foarte frumoasă. Am adus un plus - caleașca și niște ghirlande. Libretul e adaptat după Nikolai Volkov, cel care a lucrat cu Sergei Prokofiev. Am venit cu foarte multe lucruri noi, am încercat să nu plictisesc pu-blicul, și toată acțiunea să decurgă ca-n poveste.
- Sunt anunțate momente umoristice…
- Da, sunt. M-am concentrat în primul act pe gingășia Cenușăresei și pe partea grotesc-umoristică a surorilor și a mamei. Mama, în montarea mea, e un dansator. Și veți vedea, lecția de dans în varianta lui Prokofiev e de 4 minute eu am făcut-o de 7 minute. Cei care-au văzut "lecția", în care mama și surorile învață să danseze să meargă la bal, după cele 7 minute au venit și mi-au spus: «așa de scurt e?» (zâmbește încântat)
În spectacolul meu, toți dansatorii au aportul lor solistic. Toți se văd pe scenă. Fiecare are un dans de făcut. Corpul de balet nu e un fel de umplutură, pe lângă primii dansatori. Maestrul Oleg Danovski avea o vorbă foarte bună: "nu se poate prim-soliști fără ansamblu și ansamblu fără soliști". După părerea mea fiecare dansator trebuie să fie observat pe scenă.
- Sunteți clujean. Când ați venit în Constanța și, mai ales, de ce?
- Sunt ultimul prinț al maestrului Danovski. În 92 am avut prima colaborare și în 93 am venit definitiv. Înainte de a veni am fost demisolist la Opera din București, și, timp de doi ani, solist la Nice, în Franța. Dar aici mi-a plăcut cel mai mult. Aveam un repertoriu vast. Păcat că nu se mai dansează spectacolele maestrului Danovski…
- Acum nu vă pare rău că ați rămas aici?
- Nu. De 12 ani mergem (împreună cu soția sa, Monica Cherecheș –n.r.) în Italia și predăm la Academia de Balet din Brescia. Iar ei ne spun în fiecare an să rămânem. Nu vrem. Cred că mai putem face ceva aici. Vreau să dau ceva înapoi Constanței. Mie chiar îmi place aici!