La săpăturile arheologice de salvare prilejuite de iminența Autostrăzii Soarelui, în perioada mai - februarie 2011, au fost descoperite un număr 12 morminte scitice, spectaculoase.
- Publicitate -
Spectaculozitatea descoperirilor se datorează inventarului bogat, specific sciților, însă, pe lângă această trăsătură, e de menționat și caracterul de premieră - pe raza Constanței nu s-au mai cercetat până acum astfel de morminte.
Cum populația de sciți a dominat pentru o lungă perioadă de timp zona nord și nord-vest pontică din punct de vedere politic, militar și economic, s-au găsit urmele lor și aici, locația mai exactă fiind la 2 km mai la sud de Valu lui Traian. Timpul din care sunt aici - secolul IV î. Chr. Au fost găsite arcuri, tolbe cu săgeți, săbii, pumnale, acestea confirmând tradiția sciților de a-și îngropa morții cu armamentul aferent alături, dar nu numai. Pe lângă arme, au fost găsite amfore grecești, de Thasos, oglinzi de bronz, kantaroi (vase de ceramică grecești), mărgele de sticlă, după cum ne-a povestit Vitalie Bodolică, unul dintre arheologii care a participat la cercetarea sitului.
"Obiectele de lux", ne-a explicat arheologul prezența artefactelor grecești, "erau cumpărate de la greci - din cetățile grecești din jurul Mării Negre. Ei își făceau doar armele". Din morminte nu lipsesc ofrandele de carne - cuțitul înfipt în ele se poate desluși și acum printre oase.
Barbari nomazi, sciții au dominat între secolele VIII î. Chr. și II d. Chr., Nord-Vestul Mării Negre, acesta fiind și motivul pentru care scriitorii antici greci au denumit teritoriile din nord-pontice Scythia, provinciei din Vestul Mării Negre (Dobrogea de azi) fiindu-i atribuit numele Scythia Minor (Sciția Mică).
Aici se presupune că a fost trimis Sfântul Andrei să propovăduiască creștinismul.
"După Tradiție, lui Toma i-a căzut soarta să meargă în Parția, lui Andrei în Sciția, lui Ioan în Asia, unde a și petrecut vreme mai îndelungată murind în orașul Efes", povestește istoricul Eusebius Pamphili (c. 260 - c. 339 d.Hr.) în principala sa lucrare, "Istoria bisericească".
Sciția a cunoscut cea mai mare dezvoltare teritorială și economică în secolul IV î. Chr, în timpul domniei lui Ateas.
O mare parte din informațiile despre obiceiurile sciților vin din Nordul Mării Negre, unde au fost cercetate mult mai multe morminte, și mai spectaculoase. Construcțiile funerare din piatră descoperite în tumuli erau ocupate în funcție de rang. Centrul era luat de căpetenie, în jurul lui fiind îngropați războinicii cu caii lor, harnașamentul, cu armele… Cu alte cuvinte, cal și călăreț echipați de luptă erau îngropați împreună să poată continua pe meleagurile de dincolo. Mai mult, sunt morminte descoperite tot în vastul nord al Mării Negre unde războinicii au fost îngropați cu cai, dar și cu care de luptă.
Tot de vechii greci menționate în teritoriile nord-pontice sunt femeile luptătoare devenite legendare. Conform lui Herodot, după ce au fost înfrânte de greci, amazoanele s-au refugiat la sciții liberi, astfel luând naștere neamul sarmaților. Faptul că femeile erau la fel de războinice ca și bărbații s-a confirmat tot din mormintele scitice descoperite în nordul Mării Negre în care au fost găsite femei echipate de luptă.
Analiza asupra osemintelor descoperite pe autostradă va arăta dacă între războinicii descoperiți lângă Valu lui Traian sunt și amazoane.