Sindicatele din educație acuză Guvernul: ”Învățământul preuniversitar, împins spre colaps”

de Simona ANGHEL Miercuri, 21 Ianuarie 2026 94 3 min citire

Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI) și Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” au lansat miercuri, 21 ianuarie, un avertisment dur la adresa Guvernului României, pe care îl acuză că, prin măsurile de austeritate impuse prin Legea nr. 141/2025, a declanșat un proces de dezorganizare accelerată a învățământului preuniversitar, cu efecte grave asupra elevilor, cadrelor didactice și calității educației.

Situația este cu atât mai îngrijorătoare cu cât aceste măsuri sunt aplicate în plin proces de elaborare a planurilor de școlarizare pentru anul 2026–2027.

Reprezentanții FSLI și ai FSE „SPIRU HARET” semnalează reduceri drastice ale numărului de clase de gimnaziu și liceu, inclusiv în mediul urban. Cauza principală ar fi creșterea forțată a efectivelor de elevi la clasă, o măsură adoptată exclusiv pentru diminuarea cheltuielilor bugetare.

Aplicarea Legii nr. 141/2025 a dus deja la supraaglomerarea generalizată a claselor, existând școli în care numărul elevilor depășește 32 într-o singură clasă. Sindicatele avertizează că efectele sunt imediate și severe:

· degradarea calității actului educațional;

· imposibilitatea lucrului individualizat cu elevii;

· creșterea riscului de eșec și abandon școlar;

· dispariția unui număr semnificativ de posturi didactice.

Conform estimărilor sindicale, peste 2.000 de posturi sunt puse în pericol doar ca urmare a creșterii numărului de elevi la clasă, direcția de reducere a cheltuielilor cu personalul din educație fiind „evidentă și constantă”.

Nesiguranță în școli și tensiuni în comunități

Inspectoratele școlare și unitățile de învățământ sunt obligate să aplice măsuri restrictive, fără soluții reale pentru protejarea elevilor și a personalului didactic. Cadrele didactice se confruntă cu o stare accentuată de nesiguranță, iar comunitățile educaționale resimt un climat de tensiune și incertitudine.

„Elevul a fost complet absent din calculele decidenților", susțin liderii sindicali, subliniind că tocmai copiii sunt cei care suportă direct consecințele supraaglomerării, ale instabilității și ale lipsei de continuitate educațională.

Subfinanțare cronică și conducere provizorie

Criza este amplificată, potrivit sindicatelor, de existența unei conduceri provizorii la Ministerul Educației și Cercetării, într-un moment în care ar fi necesare decizii ferme, predictibile și fundamentate. În același timp, bugetul alocat educației rămâne mult sub nevoile reale ale sistemului.

„Subfinanțarea a devenit o politică permanentă”, avertizează FSLI și FSE „Spiru Haret”, subliniind că un sistem educațional lipsit de resurse nu poate oferi performanță, stabilitate sau echitate, ci doar supraviețuire de la un an la altul, cu prețul sacrificării șanselor reale ale copiilor.

Solicitările sindicatelor

În acest context, cele două federații cer:

· abrogarea de urgență a prevederilor din Legea nr. 141/2025 care au dus la reducerea numărului de clase, supraaglomerare și creșterea normei didactice;

· oprirea politicii de reducere a posturilor din învățământul preuniversitar;

· creșterea alocărilor bugetare pentru educație, în acord cu importanța strategică a domeniului;

· reluarea unui dialog social real cu organizațiile sindicale reprezentative.

În cazul în care direcția actuală va fi menținută, FSLI și FSE „Spiru Haret” anunță intensificarea acțiunilor de protest, prin toate formele legale.

Totodată, liderii sindicali îi reamintesc președintelui Nicușor Dan că au trecut peste două luni de la termenul la care trebuia să aibă loc o întâlnire cu reprezentanții organizațiilor sindicale, pentru a discuta situația creată în sistem în urma măsurilor promovate de Guvernul Bolojan.

Urmărește-ne pe

Google News Urmărește-ne pe

Taguri

Articolul anterior Alegeri parlamentare? Cum ar vota românii dacă duminică ar trebui să meargă la urne

Articolul următor Deputatul Daniel Georgescu, de la PSD Constanța: „Este discriminare pentru etnicii români”

Comentează știrea

Camelia

22 ianuarie

În sfârșit, România discută la scară largă ceea ce mulți am trăit “pe cont propriu” în școli și anume, cum o politică fiscal-bugetară poate destabiliza direct educația. Comunicatul FSLI și FSE „Spiru Haret” arată limpede efectele care duc la creșterea forțată a efectivelor la clasă, supraaglomerare, reducerea numărului de clase și, inevitabil, dispariția de posturi / restrângeri de activitate, cu impact asupra elevilor și profesorilor. Politic, problema este de guvernanță atunci când economisirea pe termen scurt devine criteriul principal, educația e tratată ca “linie de cheltuială”, nu ca investiție strategică. Legea nr. 141/2025 e o lege fiscal-bugetară cu efecte în educație, iar implementarea ei în plin proces de planificare pentru 2026–2027 amplifică haosul instituțional și tensiunile din comunități. Social, consecințele sunt previzibile, adică clase mai aglomerate înseamnă mai puțină atenție pentru copil, dificultate reală de lucru diferențiat, creșterea riscului de eșec și abandon, plus neîncredere între oameni într-un sistem care ar trebui să ofere stabilitate. Iar când normele se “strâng”, presiunea se mută pe profesori, pe directori și pe relațiile din școli, uneori alimentând conflicte și interpretări greșite despre competență versus constrângere. Economic, e o logică pe termen scurt când reduci costuri prin comasări și prin creșterea efectivelor/normelor, dar plătești pe termen lung prin scăderea calității capitalului uman, costuri sociale mai mari, migrație, decalaje și scăderea productivității. În educație, “ieftin acum” devine “scump mai târziu”. Spun asta și din experiență: în 2017, am fost îndepărtată din funcția de director în urma unui demers administrativ pe care îl consider profund nedrept și construit pe acuzații neîntemeiate. Iar una dintre temele folosite împotriva mea a fost exact cea pe care o discută azi toată țara și anume: consilierea/gestionarea situațiilor de normă și restrângere, adică efectele unor decizii de sistem aruncate în cârca oamenilor din școli. Aici se confundă, prea des, politici educaționale și constrângeri bugetare cu “vina” sau “incompetența” unor persoane. Am promovat concursuri naționale și am obținut rezultate care atestă pregătirea profesională și tocmai de aceea cer ca, atunci când apar sesizări către ISJ/minister și evaluări, să existe regula minimă a unui stat funcțional prin verificare pe teren, contradicționalitate, probe, transparență și răspundere. Altfel, “austeritatea” devine pretext, iar abuzul devine procedură. Dacă vrem ca elevul să fie în centrul politicilor publice, soluția nu este să comprimăm clasele și să tăiem posturi “din pix”, ci finanțare predictibilă și criterii realiste pentru planurile de școlarizare, protecție reală pentru continuitatea catedrelor și pentru calitatea actului didactic, control instituțional corect (nu formal) și dialog social autentic, așa cum cer sindicatele.