Pe scena Teatrului Național de Operă și Balet "Oleg Danovski" "Spărgătorul de nuci" a readus magia copilăriei

Deși la premiera din decembrie 1892 "Spărgătorul de nuci" nu a reușit să impre-sioneze spectatorii prezenți în sala Teatrului Maijnski din Sankt Petersburg, de-a lungul timpului, spectacolul a demonstrat că are puterea de a fascina atât copiii, cât și adulții.

Spectacolul alchimic, în care participanții se des-coperă și redescoperă în lumea plină de miracole a copilăriei, este încărcat de melancolia romantismului lui Ceaikovski. Un alt rus, Lev Tolstoi, vedea în muzică "stenografia emoției". Ceai-kovski izbutește să steno-grafieze căldura copilăriei, iubirea și nostalgia despăr-țirilor.

Din momentul în care luminile se aprind slab în casa familiei Stahlbaum, ești transportat într-un loc magic în care entuziasmul gingașei Maria (Aliss Tar-cea) te copleșește cu forța sa. Povestea se dezlănțuie o dată cu apariția unchiului Drosselmayer, personaj atemporal, bizar și sedu-cător, care va da o notă tainică sărbătorii Crăciu-nului. El este cel care îl aduce pe Spărgătorul de nuci (Horațiu Cherecheș) în viața micuței Maria. Păpușa ciudată, care poate sparge nuci și poate dansa, este, de fapt, un prinț ferme-cător, ce își va duce prințesa în Țara Basmelor și în Țara Poveștilor. Soldații, bradul de Crăciun, bătălia dintre armata de păpuși și Regele șobolanilor (Mircea Cră-ciun), apariția Zânei (Eliza Maxim), mai târziu, și valsul fulgilor de zăpadă incită șarmul poveștii celor doi tineri. Valsul florilor oferă aripi minții și zbor ima-ginației, cei doi îndrăgostiți plutind într-un dans de basm. Cu inocență, ei reușesc să depășească catastrofele și obstacolele pe care le întâlnesc în călătoria lor. Însă visul trebuie să se sfârșească. Drosselmayer știe foarte bine acest lucru. Țara Poveștilor se transformă în camera de acasă. Părinții o găsesc pe fetiță dormind alături de "Spărgătorul de nuci", de care nu vrea să se despartă cu niciun chip. Unchiul Drosselmayer o lasă totuși să își ia rămas bun. Marie se desparte, de fapt, de copilărie, dulcea copi-lărie care este "inima tuturor vârstelor" (Lucian Blaga). Ea devine, pe neașteptate, adult.

Spectacolul de balet creează cu adevărat o atmosferă de basm, ce se impune încă din uvertură, în care ritmul de marș și dansuri cu specific se împletește cu cel foarte liric, punând în evidență mira-colul copilăriei și al iubirii.