Ștefan Hell, membru de onoare al Academiei Române și
laureat al Premiului Nobel, va conferenția la Academia Română în data de 19 mai
2022, în calitate de invitat special al simpozionului internațional
„Biodinamica – o abordare transdisciplinară“.
Conferința având tema „MINFLUX and MINSTED provide
molecule-scale resolution in fluorescence microscopy“ va fi susținută în Aula
Academiei Române, începând cu ora 9 și va deschide prima zi a lucrărilor
simpozionului.
Simpozionul „Biodinamica – o abordare transdisciplinară“
/ „Biodynamics – A Transdisciplinary Approach“, organizat în perioada 19-21 mai
2022 de Centrul Internațional de Biodinamică, în parteneriat cu Academia
Română, marchează douăzeci de ani de la înființarea institutului și are un
dublu scop: (1) consolidarea unui pol de excelență transdisciplinară în
biodinamică și în domenii conexe pentru accelerarea inovării în analiza
multidimensională, cu înaltă rezoluție spațială, a dinamicii celulare și (2)
lansarea inițiativei de agregare a unor grupuri de cercetare pentru abordarea
provocărilor biomedicale majore. Programul manifestării este disponibil la
adresa https://sites.google.com/view/biodynamics2022/home.
Ștefan Walter Hell, fizician german de origine română,
născut în 1962, la Arad, a fost ales membru de onoare al Academiei Române în
2012, cu doi ani înainte de a fi distins cu Premiul Nobel pentru chimie „pentru
dezvoltarea microscopiei fluorescente cu super-rezoluție“, împreună cu
fizicianul Eric Betzig și chimistul William E. Moerner, ambii din SUA.
Admis, în 1977, la Liceul „Nikolaus Lenau“ din Timișoara,
după cursuri primare urmate la Sântana, județul Arad, și-a continuat studiile
în Germania, unde a emigrat împreună cu familia în anul 1978. A studiat chimia
la Universitatea din Heidelberg, iar în 1990 a obținut doctoratul cu o teză
despre reprezentarea microstructurilor transparente în microscopul confocal.
În perioada 1991-1993 a lucrat la European Molecular
Biology Laboratory, Heidelberg, unde a reușit să demonstreze practic principiul
microscopiei 4Pi și să îmbunătățească considerabil rezoluția în profunzime.
Din 1993 a fost șef de echipă în departamentul de fizică
medicală la Universitatea Turku din Finlanda, unde a dezvoltat principiul
microscopului STED, microscop de fluorescență. În paralel, între 1993 și 1994,
a activat ca „Visiting Scientist“ în departamentul Engineering Science de la
Universitatea Oxford. În 1996 a obținut calificarea postdoctorală, devenind
profesor universitar, iar din 1997 lucrează la Institutul „Max Planck“ pentru
chimie biofizică din Göttingen, unde s-a axat pe cercetări în domeniul
microscopiei optice. Din anul 2002 este directorul acestui prestigios institut.
În 2003 a devenit șef al secției de microscopie optică de
mare rezoluție din cadrul Centrului German de Cercetare a Cancerului (Deutsches
Krebsforschungszentrum, DKFZ).
Lucrările sale tratează probleme de pionierat în domeniul
microscopiei optice de superrezoluție, cu largi aplicații în nanoștiințe și
nanotehnologii. Are o contribuție decisivă în „spargerea“ limitei de rezoluție,
dată de difracție şi reprezentată prin formula descoperită de Abbe în 1873. În
acest sens, microscopul 4Pi reprezintă prima sa mare realizare (1993-1994),
care a condus la obținerea unei rezoluții de ordinul a 100 nm, corespunzând
unui spot focal sferic de câteva ori mai mic decât cel obținut în microscopia
confocală.
O altă descoperire importantă (1999-2000) este
microscopia cu baleiaj laser bazată pe golire prin emisie stimulată (STED –
Stimulated Emmision Depletion), inițiind un domeniu de cercetare în microscopie
ce are implicații enorme în cercetările biologice, pornind de la înțelegerea
fenomenelor biologice fundamentale la scară nanoscopică.
Rezultatele cercetărilor sale sunt publicate în sute de
lucrări ştiințifice, în reviste de mare prestigiu, cum ar fi „Nature
Biotechnology“, „Nature Methods“, „Science“ ori „Journal of Cell Biology“.
Distins cu Premiul Comisiei internaționale de optică
(2000), Premiul „Helmholtz“ pentru metrologie (2001), Premiul pentru inovare al
Fundației „Leibinger“ (2002), Premiul „Carl‐Zeiss“ pentru
cercetare oferit de fondul „Ernst‐Abbe“ (2002), premiile „G. Daimler“ şi
„K. Benz“ din partea Academiei de Ştiințe Brandenburg din Berlin (2002-2004),
Premiul pentru inovare oferit de preşedintele Germaniei (2006), Premiul
„Cozzarelli“ al Academiei Naționale de Ştiințe din S.U.A. (2006), Premiul
„Julius Springer“ pentru fizică aplicată (2007), Premiul „Gottfried Wilhelm
Leibniz“ oferit de Societatea de Cercetare din Germania (2008), Premiul „Otto Hahn“
pentru fizică (2009), Premiul european „Körber“ pentru ştiință (2011), Premiul
„Gothenburg Lise Meitner“ (2011), Premiul „Meyenburg“ pentru cercetători în
domeniul cancerului (2011). Președinția României i-a conferit Ordinul Național
„Coroana României“ în grad de Comandor (2015).
Profesorul Ștefan Hell a păstrat legătura cu România și a
întreținut strânse legături cu specialiștii români. În 2012 a participat la
Conferința internațională „Micro‐to nano‐Photonics“,
organizată de Academia Română, şi a fost oaspetele Institutului de Fizică
Nucleară de la Măgurele, precum și al Institutului de Biochimie al Academiei.
Din acelaşi an este membru în colectivul de redacție al revistei „Romanian
Reports in Physics“, editată de Academia Română.