E stelist până în pânzele albe sau, mai degrabă, roș-albastre. Când nu dă viață personajelor, joacă fotbal. Nu pierde niciun meci al Stelei, echipa sa favorită de fotbal, având locul său rezervat în tribună. Nevoia organică de teatru îl face să-și dedice aproape tot timpul scenei. A impresionat juriul de la Gala Hop de la Mangalia în 2008 și de atunci (și chiar dinainte), continuă să fie ceea ce George Banu numește "partenerul rolului său".
- Publicitate -
Pavel Bârsan a debutat în teatru în timpul liceului, jucând rolul Bunicuței din "Scufița Roșie", apoi în "necesarul" spectacol "Podu", urmând rolul din "Comedia Neagră", spectacol regizat de prietenul său cel mai bun, Alex Mihail, piesă prezentată la Teatrul de Comedie din București. Este un "debutant", așa cum îi place să glumească. În 2005 a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematogafică "I.L. Caragiale", imediat după susținerea examenului de licență fiind contactat de Nicodim Ungureanu, pe atunci director general artistic interimar al Teatrului Național Constanța, în vederea angajării în cadrul instituției culturale. I-a surâs ideea, a făcut o impresie bună, debutând, în același an, în spectacolul "Îmblânzirea scorpiei", regizat de Beatrice Rancea. În această perioadă construiește "cel mai greu personaj al său de până acum", pe Norman, din spectacolul "Cabinierul", regizat de Alex Mihail. Îi vom putea admira "arhitectura" în avanpremiera de vineri, 13 februarie, ora 18, la Teatrul de Stat.
- Fă-ne cunoștință cu Norman, în măsura în care ne poți dezvălui anumite lucruri despre el!
- Norman este cel mai greu personaj al meu de până acum. Îl compun de la lectură până la premieră, poate și după. E foarte complex, e un om cu o întreagă psihologie în spate. Personajul meu nu mai e ca în "Scaiul", bidimensional, ci este cel puțin tridimensional. Trebuie să ții cont de trecutul, de scopul lui... E o compoziție pentru mine. Până acum nu am făcut decât compoziții strict comice. Însă, deși e un personaj dramatic, e exaltat. Dar vreau ca cei care mă cunosc să-și dea seama că nu e o exaltare "paveliană", ci e strict construită pentru acest personaj. Plus că Norman trebuie să fie și credibil, și este ușor neadecvat la mediul lui. Nu e genul de om care s-ar pierde într-o mulțime.
- Regizorul Alex Mihail spunea, la un moment dat, că a ales să monteze piesa "Cabinierul" pentru tine și Mihai Sorin Vasilescu, ca actori. Cum privești ipos-taza aceasta?
- Mă simt bine, desigur. Imediat după absolvirea facultății, Alex a fost cooptat de Media Pro. Lui nu-i plăcea atmosfera de televiziune, mai ales că scenariile erau simpliste. Așa că l-am convins să vină la Constanța. Alex m-a distribuit în majoritatea spectacolelor lui, este cel mai bun prieten al meu. Suntem, din punct de vedere artistic, pe aceeași lungime de undă. Mă cunoaște actoricește, știe ce și cât pot.
"Jocul meu e mai mult spre teatru decât spre film"
- Care sunt reperele tale cele mai importante din sfera artistică?
- Sunt mulți... Dintre actori, Horațiu Mălăele, Victor Rebengiuc, George Constantin. Dintre regizori, Alex Mihail, Felix Alexa, Radu Afrim, Alexandru Tocilescu. Dintre actorii străini, Dustin Hoffman, Jack Nicholson și Nathan Lane. De asemenea, îmi plac foarte mult actorii britanici.
Am avut câteva roluri în filme, de exemplu apariția meteorică din "Restul e tăcere", regizat de Nae Caranfil. Jucam acolo în filmul din film. Am mai jucat în "Cealaltă Irina", de Andrei Gruzsniczki, în filmul "Un acoperiș deasupra capului", în mini-seria "Regii blestemați", dar și în scurt-metraje, în facultate. Însă jocul meu este mai mult spre teatru decât spre film.
- Cum te ajută inteligența în actorie?
- Poți să fii prost și să joci foarte bine. Inteligența e un bonus, n-are cum să-ți strice. Eu mă bazez mai mult pe inteligență, pentru că nu sunt prea instinctual... îți dă o perspectivă în plus, măcar un pic trebuie să fii analitic.
- Ce ai vrea ca lumea să știe despre tine?
- În secunda asta nu-mi vine nimic. Îmi place să predau, sunt trainer la Alexandria, în fiecare vară, pregătesc copii de 16 ani. Știu ce să le zic, și ei prind repede. Pot vorbi mult despre teatru.
Sunt super împătimit de fotbal. Nu beau, nu fumez, dar un viciu trebuie să am și eu. Joc fotbal, când am ocazia, sunt absolut nelipsit de la meciurile Stelei, am locul meu în tribuna 0. Joc la pariuri sportive, ascult aproape toate genurile de muzică. Sunt membru al Improvisneyland (o trupa de teatru de improvizație din București - n.r.), unde mă ocup de partea muzicală.
- Care sunt lucrurile care contează cel mai mult pentru tine?
- Am un gen de atitudine pe care îl propun în relația cu ceilalți. Încerc să nu fac rău, asta îmi propun. Teatrul e pe primul loc în viața mea, ca importanță, este mult înaintea oricărei nevoi fizice. Și urmează, desigur, Forza Steaua.
