Astăzi, creştinii
ortodocşi sărbătoreasc Înălțarea Sfintei Cruci sau Ziua Crucii, considerată cea
mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfânt, zi în care creştinii
ţin post, sărbătoarea fiind marcată în calendar cu cruce roşie.
În această zi sărbătorim
amintirea a două evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:
- ·
Aflarea
Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul şi înălţarea ei solemnă în fata
poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie
din anul 335;
- ·
Aducerea
Sfintei Cruci de la persii păgâni, în anul 629, în vremea împăratului bizantin
Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt (a
Sfintei Cruci) din Ierusalim.
„Împărăteasa Elena
primind cu bucurie cinstita cruce, i s-a închinat și a sărutat-o; asemenea și
toată suita împărătească, ce era cu ea. Iar alții nu puteau să vadă și să
sărute Sfânta Cruce în acea vreme, din pricina mulțimii celei mari de lume, și
au dorit ca măcar de departe s-o poată vedea. Atunci Macarie, patriarhul
Ierusalimului, stând la un loc mai înalt, a făcut înălțarea, arătând cinstita
cruce mulțimii, iar ei au strigat: «Doamne, miluiește!»” (doxologia.ro).
În calendarul popular,
ziua Înălțării Sfintei Cruci mai poartă denumirea și de Ziua Crucii, Ziua
Șarpelui sau Cârstovul Viilor și este considerată data ce vestește sfârșitul
verii și începutul toamnei. Sub denumirea de Cârstovul Viilor este cunoscută
mai ales în zonele deluroase şi sudice, în zonele viticole, marcând începutul
culegerii viilor.
Ziua Șarpelui este o
denumire legată de faptul că, din această zi, se crede că şerpii şi alte
reptile încep să se retragă în ascunzişurile subterane, hibernând până în
primăvară. Conform tradiției populare, de Ziua Crucii se închide pământul, care
ia cu sine insectele, reptilele și plantele ce au fost lăsate la lumină în
primăvară.
În această zi, preotul
sfințește via și butoaiele de vin, pentru ca și în viitor gospodarul să se
bucure de o recoltă bogată. Strugurii din ultima tufa de vie nu trebuie culeși
astăzi. Ei trebuie păstrați ca ofrandă pentru păsările cerului și de aceea se
numesc, în limbaj popular, strugurii lui Dumnezeu. În serile culesului, podgorenii
fac focuri din vița uscată, în jurul cărora petrec cu mâncare, băutură și
muzică.
Pe 14 septembrie, la
biserică se sfințesc busuiocul, menta, maghiranul și cimbrul, considerate
plante magice. Aceste plante îi apără pe credincioși de diverse boli, dar veghează
și asupra păsărilor și animalelor din ogradă. Monedele sfințite în această zi,
păstrate în portofel, alături de o cruciuliță aduc belșug și spor în muncă.
De asemenea, se spune
că nu este bine să se mănânce usturoi, nuci, prune și pește. Este recomandat să
se țină post negru, aspru, pentru vindecarea sufletului și a trupului. În ziua
Înălțării Sfintei Cruci nu este voie a se munci, pentru a nu atrage
primejdiile.
De acum se începe și
bătutul nucilor, însă nu este voie să se consume fructul, deoarece miezul are
forma unei cruci. Oamenii din popor cred că dacă va tuna în această zi de
sărbătoare, toamna va fi una lungă. De asemenea, dacă ciorile se adună pe gard,
va cădea bruma.