Omenirea stă cu ochii pe Bruxelles, unde se iau decizii cruciale pentru viitorul Uniunii Europene. Liderii celor 27 de state comunitare vor trebui să ajungă la un consens privind măsurile de ieșire din criza datoriilor suverane. S-a ajuns la o răscruce de drum nu doar pentru Uniune. Întreaga economia mondială este afectată într-un fel sau altul de slăbiciunea de care aceasta dă dovadă.
- Publicitate -
O maladie de sistem
Uniunea Europeană este bolnavul plantei. Nu e vorba de o răceală rebelă, de o gripă de sezon. E o maladie de sistem, cu rădăcini în construcția statală a fiecăreia din cele 27 de națiuni în parte, dar și în arhitectura comunitară.
Țările membre UE suferă într-un grad mai mic sau mai mare de aceeași boală. În fiecare dintre ele, statul s-a întins mai mult decât ține plapuma, cheltuiește peste cât încasează și este o povară prea grea pentru națiune.
Structurile statale contemporane sunt afectate de obezitate. Au devenit supraponderale, greoaie și nu mai reușesc să își îndeplinească funcțiile.
Istoria statului modern este marcată de preocuparea lui paranoică de a reglementa și controla absolut totul în viața supușilor săi, până în cele mai intime amănunte. A creat legi pentru fiecare aspect din existența colectivă și privată a cetățenilor și instituții care să vegheze la respectarea lor. A complicat atât de mult sistemul legislativ și instituțional încât ordinea s-a transformat în reversul său: în haos.
Și-a asumat obligația prestării unor servicii vitale, precum asigurările sociale, cele de sănătate și educație, sfârșind prin a le aduce în stare de criză.
Creșterea și complicarea structurilor birocratice nu mai au nicio logică, de multă vreme. Au devenit scop în sine. Nu mai servesc interesele cetățenilor, ci supraviețuirii birocrațiilor. Pe zi ce trece, au nevoie de tot mai mulți bani din taxe și impozite, din tarife și dări parafiscale.
Statul modern duce o existență profund parazitară. Sleiește de puteri nu doar societatea actuală, ci și pe cea viitoare, prin mecanismul împrumuturilor și al rostogolirii datoriilor. Generațiile de mâine vor plăti factura pentru cheltuielile birocrațiilor de astăzi.
Merkel - Sarkozy sau politica bisturiului
Tratamentul pentru obezitatea statelor europene este unul singur: bisturiul. Trebuie tăiat adânc din hălcile birocrației, până la os. Sunt prea multe structuri inutile ori paralele, structuri ale căror funcții pot fi preluate cu succes de inițiativa privată.
În fiecare dintre statele UE există forțe puternice care se opun unui asemenea tratament. În primul rând, sunt milioanele de bugetari care își văd amenințate slujbele, salariile. Sunt sindicatele din care aceștia fac parte și structurile profesionale mai largi. Lor li se alătură partidele care mizează pe votul lucrătorilor nemulțumiți.
Opozanții "politicii bisturiului" propun ca alternativă investițiile de stat. Altfel spus, solicită menținerea actualelor structuri birocratice, bugetofage, în paralel cu realizarea unor împrumuturi pentru investiții, mult mai costisitoare în aceste condiții. Practic, opozanții reformei statului vor creșterea datoriei publice, adâncirea crizei, colapsul.
Germania și Franța propun un mecanism fiscal curajos, un fel de "pat al lui Procust", care să constrângă statele din zona euro, dar și pe cele din afară, să se reformeze. Bugetele lor ar trebui să se încadreze într-un deficit de 3% din PIB, iar datoria publică să nu depășească 60% din PIB. Statele care nu respectă aceste reguli ar urma să fie sancționate, prin ridicarea dreptului de vot la nivel comunitar, ceea ce înseamnă o restrângere a suveranității.
Ieri, președintele Franței, Nicolas Sarkozy, adresându-se liderilor comunitari, a declarat că "niciodată nu a existat un risc mai mare de dezintegrare a Europei, decât azi". "Diagnoza arată că mai avem câteva săptămâni pentru a decide, întrucât timpul curge împotriva noastră. Dacă nu luăm o decizie, mi-e teamă că nu vom mai fi capabili să hotărâm nimic" - a spus el.
La rândul ei, cancelarul german Angela Merkel, susține necesitatea modificării Constituției europene, pentru a permite aplicarea măsurilor fiscale.
