2025 a fost un an de coşmar pentru apicultura românească. Crescătorii de albine au avut parte de toate relele posibile: vreme total nefavorabilă, ceea ce a generat o producţie slabă, acces anevoios pe piaţa de desfacere, preţuri mici pentru kilogramul de miere, dezinteres din partea statului, a cărui susţinere este firavă, dar şi concurenţa neloială a produselor din Ucraina.
- Publicitate -
Apicultorii nu au fost niciodată nişte răsfăţaţi ai sorţii. Din contră, în sectorul agricol, s-au regăsit mai mereu pe la coada topurilor priorităţilor, însă ceea ce s-a întâmplat anul acesta a depăşit orice limită a suportabilităţii, motiv pentru care mulţi dintre crescătorii de albine vor să renunţe la această îndeletnicire şi să se reprofileze. Situaţia este şi mai delicată la Constanţa, cu atât mai mult cu cât portul maritim este principala poartă de intrare în România a produselor agricole din Ucraina.
„Noi, apicultorii constănţeni, stăm rău spre foarte rău la capitolul producţie - şi nu doar producţie! - pe anul 2025. Faţă de alţi ani, producţia de miere este undeva la 30%!
Schimbările climaterice ne-au afectat foarte mult. Toamna trecută a fost secetă, ceea ce a determinat lipsa polenului, iar familiile de albine au intrat slăbite în iarnă. A urmat scăderea bruscă de temperatură din martie, care a compromis culesul la salcâm şi tei. Practic, doar floarea-soarelui a mai salvat ce se mai putea salva.
Costurile de producţie au crescut şi ele, iar la final, accesul la pieţele de desfacere se face anevoios. Noi avem peste 100 de stupi, mergem la Pădurea Ciucurova, dar şi în zona Urluia, sunt cheltuieli de transport care trebuie suportate. Vindeam de obicei angro. Ştiţi la cât este cotat kilogramul? La nouă lei! Păi un borcan cu capac şi etichetă costă vreo cinci lei. Mai vindem şi prin cunoştinţe, rude, prieteni, costă 30 de lei borcanul, dar nu e treabă. Ţineţi cont că populaţia din Dobrogea nu este consumatoare de miere”, a declarat, pentru ziarul „Cuget Liber”, Florin Buzatu, apicultor din Medgidia.
Ar vinde, dar nu au cui
Pe lângă pierderile cauzate de vremea rea, apicultorii se mai confruntă cu o problemă gravă: concurenţa neloială din partea firmelor din afara Uniunii Europene, în special din Ucraina şi China.
„S-a spus că produsele agricole, inclusiv cele apicole, care provin din Ucraina doar tranzitează România, însă multe rămân în ţara noastră şi strică preţul pieţii. Având alte costuri de producţie, pe care noi nu le vom putea avea niciodată, pentru că trebuie să ne aliniem normelor Uniunii Europene, ucrainenii îşi permit să vândă foarte ieftin şi atunci producţia noastră, cât de mică ar fi, a devenit dificil de valorificat", explică interlocutorul nostru.
Într-adevăr, problema trasabilităţii accentuează situaţia: odată intrată în Uniunea Europeană, o parte din mierea de import îşi pierde eticheta de origine şi apare pe piaţă ca… produs european. Controalele sunt insuficiente, iar atunci când se fac, sunt efectuate doar pe eşantioane mici.
Cum sprijinul statului este extrem de firav, iar acţiunile de promovare pot fi numărate pe degetele unei singure mâini, nu mai surprinde pe nimeni dorinţa multor apicultori de a renunţa la această îndeletnicire.
„Activitatea s-a redus de la an la an şi mulţi dintre colegii mei se gândesc să renunţe. Oamenii vor să vândă, dar nu se găsesc cumpărători. Cine să intre într-o afacere păguboasă?
Se mai organizează târguri, unde apicultorii îşi comercializează direct marfa, pentru a evita intermediarii, dar sunt puţine astfel de evenimente”, a mai spus apicultorul constănţean.
Cotă mărită de TVA
„Bomboana pe coliva” apiculturii a pus-o guvernul, care a modificat regimul fiscal aplicat zahărului utilizat ca hrană pentru albine. În timp ce pentru hrana animalelor TVA este de 11%, pentru apicultori acesta este de 21%.
Conform legii, TVA la alimente pentru hrana animalelor trebuie să fie de 11%, însă, în acelaşi timp, legislaţia precizează că zahărul are TVA de 21%, fără a face diferenţa între zahărul din sucuri şi din alte produse şi zahărul folosit ca hrană pentru albine.
