Băncile listate pe piața românească de capital au dat publicității rezultatele financiare pe primele trei luni ale anului. Toate au raportat creșteri și profit. Comparând situația lor cu cea a economiei naționale rezultă că, paradoxal, instituțiilor financiare le merge mai bine pe timp de criză decât în perioada de creștere economică.
- Publicitate -
Recorduri bancare
La 30 septembrie 2009, BRD-Groupe Société Générale a înregis-trat un venit net bancar de 2,528 miliarde lei, în creștere cu 18% față de cel consemnat la 30 septembrie 2008. Profitul brut din exploatare s-a ridicat la 1,465 miliarde lei (346 milioane euro), fiind cu 22% mai mare decât cel din primele nouă luni ale anului 2008. Volumul creditelor acordate clienților a făcut un salt de 8%, ajun-gând la 33 miliarde lei (7,9 miliarde euro).
Banca Transilvania se mândrește că a obținut un profit brut operațional de 418 milioane de lei, cu 83% mai mare față de primele nouă luni ale anului precedent. Veniturile operaționale au ajuns la peste 930 milioane de lei, în creștere cu 23%, în timp ce numărul de clienți activi s-a mărit cu 150.000.
Erste Group a anunțat un profit operațional record de 2.776,9 milioane euro. Saltul față de primele trei trimestre ale anului 2008 este de 26,6%. Pe de altă parte, venitul operațional a crescut cu 7,8%, până la 5.657,2 milioane euro, în timp ce cheltuielile operaționale au scăzut cu 5,7%, până la 2.880,3 milioane euro.
Banca Comercială Carpatica susține, la rându-i, că a obținut rezultate financiare foarte bune: profit operațional - 15 milioane de lei și profit brut - 5,9 milioane de lei.
Economia "sub val"
În timp ce băncile comerciale au fost "pe val", corabia economiei reale a fost "sub val", gata-gata să se scufunde. Potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică, produsul intern brut a scăzut, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, cu 7,6%, în trimestrul I 2009, și cu 8,8%, în trimestrul II.
Datele privind execuția bugetului general consolidat la 30 septembrie 2009 reflectă, însă, mult mai bine evoluția economiei. În primele trei trimestre ale anului, veniturile obținute din impozitul pe profit s-au micșorat cu 16% față de aceeași perioadă a lui 2009, în ciuda faptului că, odată cu introducerea cotei forfetare, au fost taxate și firmele care au înregistrat rezultate negative. Pe de altă parte, veniturile din TVA au scăzut cu 19,1%.
Cifrele demonstrează, că în primele 9 luni ale anului, consumul și, ca urmare, vânzările de bunuri și servicii s-au redus cu aproape 20%. Din această cauză, profitul brut la nivelul întregii economii a scăzut cu 16%.
Statul ia totul
Se constată că între economia reală și sistemul financiar - bancar s-a creat o prăpastie: prima este grav afectată de criză, în vreme ce al doilea este puternic stimulat de ea. Cum este posibil așa ceva? Explicația este cât se poate de simplă: în timp de criză, statul român a devenit principalul client al băncilor, ajutându-le să-și plaseze banii cu o dobândă ridicată, fără mari cheltuieli și fără niciun risc.
Potrivit Ministerului Finanțelor Publice, cheltuielile cu dobânzile (de la bugetul general consolidat) au crescut cu 60,6% în primele nouă luni ale anului 2009, față de aceeași perioadă a anului precedent. Chiar dacă dobânda la titlurile de stat a scăzut de la 14,25% la 10%, pe parcursul lui 2009, ea a rămas înaltă, stimulând băncile să investească banii în aceste instrumente.
În loc să ajute economia și să contribuie la creșterea lichidității, statul a devenit concurentul agenților economici pe piața creditului, lăsându-i fără resurse sau obligându-i să se împrumute la prețuri ridicate. S-a creat un adevărat cerc vicios, căci rămasă fără finanțare, economia produce mai puțin, vinde și mai puțin, plătește salarii mai mici și închide tot mai multe locuri de muncă. Drept urmare, se reduc și mai mult încasările la bugetul statului, din TVA și impozitul pe profit, Ministerul Finanțelor fiind obligat să se împrumute și mai mult de la bănci, pentru a finanța un deficit în creștere.
Retrocedarea creditării
Acest mecanism vicios aduce câștig doar instituțiilor financiare, în vreme ce economia și statul pierd continuu. Cel din urmă este singurul care poate sparge cercul, având la dispoziție numeroase pârghii: împrumuturile ieftine de la Uniunea Europeană și FMI, îmbunătățirea colectării taxelor și impozitelor, asanarea economiei subterane, reforma instituțională și reducerea cheltuielilor proprii, eliminarea salariilor și pensiilor de lux.
Piața creditelor trebuie redată economiei reale, populației și agen-ților economici. Numai așa va redeveni concurențială, iar dobânzile se vor reduce. Dar pentru aceasta este nevoie de acțiune politică curajoasă și responsabilă, nu de anti-reformă și o nesfârșită criză a puterilor statului.
