Meseria de navigator nu este pentru oricine. Dincolo de posibilităţile de câştig, de veniturile care cresc odată cu avansarea în funcţie şi care cu greu ar putea fi obţinute la uscat, există riscuri, privaţiuni şi responsabilităţi pe măsură.
- Publicitate -
Cu toate acestea, tineretul încă se îndreaptă spre marinărie, universitatea din Constanţa scoate pe bandă, an de an, absolvenţi, însă, la final, intervine marea problemă: efectuarea stagiului de cadet.
Cadeţia este o perioadă foarte importantă pentru un tânăr absolvent care doreşte să facă o carieră în navigaţie. Din diverse motive însă, între momentul încheierii şcolii şi cel al urcării efective pe navă există o ruptură, o aşteptare care se poate prelungi chiar la infinit. Ce e oare de făcut?
Cât mai multe lucruri practice
Despre acest aspect, am discutat cu Adrian Mihălcioiu, preşedintele Sindicatului Liber al Navigatorilor (SLN) şi şef al Inspectoratului ITF România.
„Cadeţia este o perioadă foarte importantă pentru viitorul navigator. Fiecare compania are propria sa politică de creştere a personalului, unii folosesc partea de junior officer, cu o perioadă de acomodare, în care salariul este mai mic decât al unui ofiţer III, dar puţin mai mare decât al unui cadet. Repet, aici ţine de politica armatorului, însă cel puţin la fel de important este palierul educaţional.
Ceva trebuie schimbat în sistemul educaţional, astfel încât absolvenţii să fie bine pregătiţi, să aibă un bagaj de cunoştinţe solid. Un absolvent bine pregătit îşi găseşte fără probleme loc la bord. La nivel european, există un proiect educaţional pe care îl vom vedea implementat în anii următori în instituţiile maritime de învăţământ, şcoala nu va mai fi strict una tradiţională, ci concepută sub forma a trei module: ceea ce înveţi fizic, la clasă, şcoala online şi şcoala pe platforme, ca în jocurile pe calculator, doar că fiecare va efectua operaţiuni specifice funcţiei de la bord - intri în cart, vii la comandă, descarci, încarci marfa, lucruri practice, provocări cărora trebuie să le faci faţă. Dintr-o dată, orizontul va deveni mult mai larg.
Studenţii vor fi învăţaţi să lucreze cu baze mai mari de date, să fie adaptaţi şi cu munca de la uscat, nu numai cu cea de la bord. Aici avem o altă problemă, în sensul că nu prea avem corespondent pe uscat al jobului.
Trebuie să recunoaştem: armatorii nu iau pe oricine la bord, agenţiile de crewing, la rândul lor, nu pot trimite pe oricine la navă. Sunt studenţi care nu ştiu care-i babordul, tribordul, pupa sau prova. Dacă va creşte exigenţa, absolventul va fi mai bine pregătit şi va fi căutat imediat după ce termină şcoala, putând fi folosit, în prima fază, ca nebrevetat. Locuri de muncă sunt, dar mare parte dintre absolvenţi nu trec de proba interviului”, a declarat, pentru „Cuget Liber, Adrian Mihălcioiu.
O chestiune de mentalitate
Şeful Inspectoratului ITF România susţine că, în cazul cadeţilor, mai apare o chestiune sensibilă: cea de mentalitate.
„Românii trebuie să-şi schimbe mentalitatea în privinţa cadeţilor, aceea de a le da la cap, în termeni populari. Există tendinţa de a-i trimite înapoi pe tinerii români, atitudine complet diferită în cazul cadeţilor străini. Nimeni nu s-a născut ultra-învăţat, ar trebui să fim mai înţelegători cu cei aflaţi la început de carieră. Bineînţeles, cei fără abilităţi trebuie îndrumaţi spre alte domenii. Când termini o şcoală europeană, Europa trebuie să garanteze pentru tine că eşti ofiţer şi că nivelul de cunoştinţe este la un anumit standard", a explicat Mihălcioiu.
Liderul de sindicat a mai lansat în discuţie un subiect, asupra căruia vom reveni într-un articol viitor: necesitatea unei şcoli vocaţionale de marină în loc de universitate, care produce… ingineri.
Tinerii navigatori mai pot apela la programul „Cadetul Român”, la agenţiile de recrutare personal, însă concluzia generală a fost aceea ca, în perioada şcolii, să se pregătească temeinic în specialitate, inclusiv să-şi perfecţioneze limba engleză.
