Autoritățile române înregistrează eșec după eșec în lupta cu evaziunea fiscală. Degeaba înăspresc legile și măresc sancțiunile; nimic nu-i sperie pe evazioniști. Dimpotrivă, numărul lor și nivelul fraudei fiscale cresc pe zi ce trece. Se afirmă că economia subterană ar fi ajuns la 30 - 40% din PIB, cotă pe care autoritățile din domeniu o neagă, fără să prezinte alte estimări. Au tot interesul să adopte această poziție; altfel și-ar recunoaște neputința de a stăpâni fenomenul.
- Publicitate -
Autoritățile de control n-au avut niciodată o strategie de succes în războiul cu evaziunea fiscală. Controalele pompieristice, tematice, practicate ani la rând sau ceea ce se încearcă acum, prin concentrarea tuturor forțelor în domeniile cu risc ridicat de evaziune fiscală, nu țin de strategie. Este drept, pentru că Guvernul și ministerul de resort s-au pus cu bâta pe vameși, pe comisarii Gărzii Financiare și pe funcționarii de la inspecția fiscală, în ultimele cinci luni a crescut volumul sumelor recuperate la bugetul de stat, al confiscărilor, al amenzilor și al dosarelor penale. Dar rezultatul reprezintă o pișcătură pentru marea evaziune fiscală.
Cât privește mica evaziune, fără care cea mare nu ar putea trăi, ea își vede nestingherită de treabă. Cei din conducerea Gărzii Financiare susțin că nu au efectivele care să stea la pândă în fiecare butic sau cârcimă, să numere gogoșile, chiloții și halbele de bere vândute cu sau fără bonuri fiscale. În privința aceasta, au dreptate. Este imposibil să controlezi, cu 45 de comisari, cele peste 160.000 de puncte de desfacere, dintr-un județ cum este Constanța. Acest lucru îl știu și evazioniștii. Tocmai de aceea, casele fiscale de marcat au devenit piese de muzeu.
Constantin Gheorghe este directorul general al companiei Rel Syspro. De mai mulți ani, aceasta este principalul furnizor de aparatură fiscală de pe piața constănțeană. I-am solicitat opinia pe această temă, având în vedere experiența acumulată.
"Nu este în interesul agentului economic să utilizeze casa de marcat și, astfel, apare evaziunea fiscală - a declarat managerul.
Ce trebuie făcut? Istoria arată că legile sunt respectate atunci când populația e pregătită să le aplice. Ea trebuie obișnuită, ordonată, educată. În cazul nostru, este vorba de instruirea ei să solicite bonul fiscal. Rolul de educator îi revine statului. El trebuie să vină cu o reclamă agresivă și să îndemne populația să ia bonul fiscal. Mie, spre exemplu, uneori îmi este jenă să solicit bonul fiscal când vânzătorul întârzie să mi-l dea. Atunci, știu că este vorba de evaziune."
Guvernul, Ministerul Finanțelor Publice, celelalte ministere, Parlamentul și Președinția, administrațiile locale și toate celelalte instituții vor venituri mai mari. "Toate trebuie să facă ceva pentru educarea populației, pentru a o obișnui să ceară bonul fiscal. Există două metode de a cointeresa cetățeanul. Trebuie să i se explice că agentul economic care nu-i dă bonul fiscal se îmbogățește pe căi ilegale, în timp ce bugetul rămâne fără resurse pentru pensii.
În al doilea rând, se poate recurge la stimularea materială. Spre exemplu: contribuabilului ar putea să i se deducă o sumă de 5 - 10% din impozitul local, dacă prezintă bonuri fiscale în valoare de o anumită valoare. Fiți siguri că populația, mai ales cei în vârstă, ar reacționa pozitiv și ar solicita bonul fiscal. Bugetul local și cel general ar avea de câștigat, pentru că ar crește veniturile.
În Germania, oamenii au fost educați timp de 20 de ani, cu televizorul, unde să depoziteze gunoiul. În Ungaria, șoferilor li s-a vorbit timp de 7 ani, în mass-media, cum să conducă civilizat pe șosele. În România, educația fiscală trebuie făcută ani de zile, altfel nu se face ordine în societate. La fel ar trebui să se facă și în cazul curățeniei. Trebuie schimbată mentalitatea oamenilor, să ajungă să nu le mai fie rușine să solicite bonul. Introducerea impozitului forfetar este o dovadă că statul nu este capabil să stăpânească fenomenul evaziunii, să facă educația populației.
Prin recursul la acest tip de impozit nu se schimbă mentalitățile. Dimpotrivă, se pleacă de la premisa că poporul român nu poate fi educat decât prin introducerea de noi taxe, ceea ce este fals" - afirmă Constantin Gheorghe.
