Domnule pilot, fă-mă fericit! O meserie în care să urci sau să cobori pe scară înseamnă un act de mare curaj // Piloții sunt obligați să-și pună viața în pericol până la 65 de ani

A început anotimpul furtunilor. Din vremurile cele mai îndepărtate, navigatorii știu că Marea Neagră este foarte capricioasă. În această zonă a lumii, vântul se stârnește din senin, ridicând valuri amenințătoare. Nu puține au fost navele, care, surprinse de vijelie, și-au găsit sfârșitul pe fundul mării.

Lanț de catastrofe navale

În timpul furtunii din 11 noiembrie 2007, în apropierea strâmtorii Kerch cel puțin șase navigatori au murit, după ce patru nave s-au scufundat și un tanc petrolier s-a rupt în două, deversând 2.000 tone de petrol în mare.

Pe 19 ianuarie 2008, "Sergei Skadovsky", o navă ucraineană încărcată cu cereale, s-a scufundat în Marea de Azov, la 40 de mile de strâmtoare. Din fericire, cei 13 membri ai echipajului au reușit să se salveze la bordul unui remorcher.

Ultima tragedie a avut loc pe 27 septembrie 2008, la 10 - 15 mile de coasta de nord a Bulgariei. Furtuna se abătuse asupra zonei Mării Negre. Vântul sufla violent, în rafale, dinspre NE, ridicând valuri de 8 - 10 metri în larg. Surprins în marș, cargoul de 5.000 tdw "Tolstoy", sub pavilion nord-coreean, încărcat cu fier vechi, s-a scufundat și odată cu el au pierit cei 13 membri ai echipajului: 12 ucraineni și un rus.

Dar riscul producerii unor catastrofe navale și a pierderii de vieți umane este mai mare în apropierea coastei, a porturilor. Constănțenii au vii în memorie tragediile navelor "Sadu" (2 decembrie 1988), "Paris" și "Yiu – Xiu" (4 ianuarie 1995).

Operațiune de mare risc

În ultimele luni, traficul maritim a fost întrerupt de mai multe ori în portul Constanța, fie din cauza furtunii, fie din cauza ceții. Navele aflate în rada exterioară au fost avertizate să intre la adăpost sau să iasă în larg, cât mai departe de zonele în care există riscul eșuării.

"În aceste momente de limită între condițiile normale pentru navigație și cele care determină închiderea porturilor, manevrele de intrare în port, mai ales cu navele descărcate, ușor balastate, se execută cu mare dificultate. Atunci, decisivă este experiența piloților. Iar folosirea unui număr mai mare de remorchere în asistență, face ca manevrele să se desfășoare în limita riscului rezonabil" – afirmă Nicolae Seceleanu, pilot șef în cadrul companiei "Agigea Pilot".

Pentru necunoscători pare surprinzător faptul că, pe timp de furtună, nu manevra de intrare sau ieșire a navei din port prezintă cele mai mari primejdii, ci urcarea sau coborârea pilotului de la bord. "Din cauza vântului puternic și a valurilor înalte, îmbarcarea și debarcarea pilotului sunt extrem de periculoase. Primează, însă, aducerea navei în siguranță, în port, sau lăsarea ei în siguranță, în afara lui, iar pentru aceasta pilotul trebuie să dea dovadă de un mare curaj."

Urcarea și coborârea piloților de pe nave sunt operații dificile în orice condiții. Periculozitatea este maximă când trecerea de pe pilotină pe navă sau invers se face în rada exterioară a porturilor, la mare deschisă, iarna pe furtună, când temperaturile sunt negative și apa îngheață aproape instantaneu pe punte.

Imaginați-vă, stimați cititori, următoarea scenă care se petrece în afara portului, în mare deschisă: Crivățul suflă puternic, valurile sunt de 5-6 metri. Nava a fost manevrată astfel încât să stea travers pe vânt pentru a asigura un oarecare adăpost pilotinei. Scara metalică e coborâtă. Pilotina joacă pe val, pe lângă navă, în defazaj față de ea. Pilotul trebuie să prindă exact momentul în care nava coboară, iar pilotina se înalță, pentru a se agăța de scară, cât mai sus posibil. Apoi, trebuie să urce rapid, pentru a nu fi prins între bordajele celor două nave. Vântul suflă înspăimântător. În acele minute de iad, pilotul nu se poate baza decât pe forța și siguranța brațelor și picioarelor sale.

Un port sigur

Chiar dacă au fost foarte rare, accidentele în care au fost implicați piloții nu au lipsit din istoria portului Constanța. Un cunoscut pilot șef a stat 9 luni în spital după ce i-a fost zdrobit piciorul între pilotină și navă, în timp ce încerca să urce pe scară. La un mineralier românesc, scara s-a rupt de sus și pilotul a căzut pe sparge-valul pilotinei. De acolo a ajuns la spital. Dar cel mai grav caz accident de acest fel petrecut în portul Constanța a avut loc înainte 1944. Printre portuari se povestește despre pilotul Zanetti, care a rămas fără ambele picioare în timp ce participa la o manevră.

"Chiar dacă scara navei a fost improprie, piloții n-au refuzat niciodată manevra, deși aveau dreptul. De fiecare dată au făcut un gest de curaj și au adus nava în port, în siguranță" - afirmă Seceleanu.

Numărul incidentelor de navigație petrecute în timpul manevrelor de intrare sau de ieșire din portul Constanța este cu mult sub 1%, ceea ce demonstrează un grad ridicat de siguranță a acestora. "Nu o afirm eu, mulți comandanți străini și români sunt de părere că pilotajul din portul nostru este de înaltă calitate – relatează Seceleanu. Când pilotul se urcă pe puntea de comandă a unei nave care are comandant englez, acesta îi spune "Make me happy!" (Fă-mă fericit!), ca să încheie ultima parte a voiajului în bune condiții pentru navă, încărcătură și echipaj. În portul Constanța, de-a lungul anilor, prea puțini comandanți au avut motive să nu fie fericiți după manevra de pilotaj."

***

Conform Legii pensiilor, piloții se vor pensiona la 65 de ani. Actul normativ îi obligă să își pună în pericol viața și la vârste înaintate, să înfrunte furtuna, marea vijelioasă și să dea dovadă de curaj. În prezent, dintre cei 53 de piloți maritimi, care activează în porturile Constanța, Midia și Mangalia, Nicolae Seceleanu este cel mai în vârstă. Are 61 de ani și 31 ani de meserie.

"Vârsta de pensionare ar trebui să fie mai mică de 65 de ani, în cazul piloților. Motivul nu îl reprezintă atât uzura fizică, cât cea psihică, care este mult mai accentuată pe măsura trecerii anilor" - spune Seceleanu.