Pentru mulți oameni, gerul și ninsorile abundente din ultima perioadă au însemnat dificultăți majore. Pentru apicultori însă, iarna autentică, cu temperaturi scăzute și strat consistent de zăpadă, a fost un real ajutor pentru sănătatea și dezvoltarea familiilor de albine. În special în Dobrogea, o iarnă rece ca aceasta este considerată un semn bun pentru sezonul apicol ce urmează.
- Publicitate -
Specialiștii și apicultorii locali susțin că după o iarnă grea, dar constantă, urmează de regulă o producție meliferă importantă. Așteptările pentru vara acestui an sunt optimiste, estimările indicând o producție de cel puțin 50 de kilograme de miere per colonie de albine, în condiții favorabile. Contrar unei idei răspândite, albinele nu hibernează. Iarna este o perioadă de activitate continuă în interiorul stupului.
Pentru a supraviețui temperaturilor extreme, albinele formează un ghem strâns în jurul reginei, menținând o temperatură constantă de aproximativ 33°C prin vibrarea aripilor. Dacă familia de albine are hrană suficientă (miere de calitate), un stup bine izolat, un adăpost uscat și ferit de curenți de aer, atunci poate rezista fără probleme la temperaturi de până la –30°C. Apicultorii care s-au îngrijit încă din toamnă să lase suficiente rezerve de hrană în stupi au trecut cu bine peste episoadele de ger și ninsori abundente.
„Nu ne-a speriat iarna asta. Ca să trecem sezonul cu bine, am lăsat cam 20 de kilograme de miere în fiecare stup, din producția de vara trecută. Stupii i-am izolat bine și nu am avut probleme. Să vedem cum trecem și de aprilie, când pomii dau în floare, să nu se întâmple ca anul trecut, când a venit înghețul și nu am avut miere de salcâm deloc", a spus pentru Cuget Liber, Bogdan Matei, apicultor din Constanța.
Producția de miere în România: potențial mare, consum moderat
România este unul dintre cei mai importanți producători de miere din Europa, ocupând locul 2 la nivel european în ceea ce privește numărul de familii de albine. Cu toate acestea, consumul intern rămâne sub media Uniunii Europene. Astfel, în Uniunea Europeană se consumă aproximativ 1,7 kg/locuitor/an în timp ce în România consumul este de aproximativ 1,2 kg/locuitor/an. Mai mult decât atât, aproximativ 30–35% din consumul intern este acoperit prin importuri din țări non-UE.
Motivul principal este prețul scăzut al mierii importate, care ajunge pe rafturile supermarketurilor la 10–20 de lei per borcan. Pentru mulți apicultori, activitatea este mai degrabă o pasiune decât o afacere profitabilă. Costurile au crescut semnificativ în ultimii ani, iar menținerea unei stupine implică cheltuieli constante cu tratamente fitosanitare și împotriva paraziților, materiale consumabile, echipamente și întreținere stupi, transport în pastoral, ambalaje și logistică.
„Mierea pe care o producem noi este mai degrabă o pasiune decât o afacere. În ziua de azi nu se poate trăi doar din apicultură. Prețurile cresc de la an la an – la tratamente, materiale, transport, ambalaje. Ca să te dedici întru totul apiculturii ar trebui să ai peste 400 de stupi și angajați. Altfel, nu este profitabil", a mai declarat apicultorul din Constanța.
În contextul creșterii cererii pentru produse naturale și locale, mierea românească are potențial major de dezvoltare pe piața europeană. Totuși, pentru a stimula și piața internă, este nevoie de educarea consumatorilor și de susținerea producătorilor autohtoni.
