Evoluție urbanistică haotică în ultimii 20 de ani, construcții ilegale pe plajă, care blochează accesul turiștilor, calitate scăzută a serviciilor, prețuri mari; acesta este tabloul litoralului românesc, zugrăvit de nimeni alta decât Elena Udrea, ministrul Dezvoltării regionale și turismului.
- Publicitate -
Scandalos de optimistă
Descrierea în tușe negre și gri a fost făcută la deschiderea seminarului "Urbanismul și turismul durabil - o provocare pentru relansarea litoralului românesc", organizat în week-end, la Hotel Paradiso, din Mangalia. Cuvintele șefei turismului românesc pot servi la fel de bine ca punct de plecare, dar și de concluzie a oricărei analize pe această temă.
Elena Udrea a declarat că "litoralul românesc nu este pregătit pentru un turism competitiv cu cel al altor țări". Nu este o noutate. Lucrul acesta îl știu toți românii care au ieșit măcar o dată din țară și au văzut cum tratează alte state industria turistică. Surprinzătoare este, însă, afirmația Elenei Udrea că: "în următorii doi ani, el va deveni atractiv atât pentru turiști, cât și pentru investitori." Nu știu pe ce se bazează șefa turismului când face astfel de previziuni, dar cred că este scandalos de optimistă.
Demolarea construcțiilor ilegale, trecerea plajelor în administrarea Consiliului Județean Constanța și închirierea lor numai operatorilor cu activitate în turism sunt măsuri utile, dar total insuficiente pentru a repara ceea ce s-a stricat pe litoral, nu doar în ultimii 20 de ani, ci cu mult înainte, când au fost proiectate și construite stațiunile.
Efecte academice
În cele două zile ale reuniunii, reprezentanții mai multor institute de cercetări și ai unor autorități au prezentat comunicările: "Vocația litoralului românesc și evoluția lui istorică", "Aspecte privind dezvoltarea urbanistică actuală a zonei de sud a litoralului românesc", "Evaluarea localizării în teritoriu a unor investiții cofinanțate de MDRT în scopul sprijinirii activităților de turism", "Turismul de litoral produs turistic românesc. Probleme și perspective", "Programe de investiții pentru reabilitarea falezelor", "Problematica managementului integrat al Zonei Costiere în România; Starea mediului marin și costier în anul 2009", "Rezultatele controlului tematic efectuat de instituțiile de stat la solicitarea ministrului Dezvoltării regionale și turismului în Zona Costieră", "Exemple de bune practici privind dezvoltarea urbană a stațiunilor de pe litoral din Europa".
Temele sunt interesante dar, din păcate, efectul lor este în cea mai mare măsură… academic. Cauzele crizei din turismul de pe litoral sunt bine cunoscute de toată lumea, dar instrumentele pentru a realiza o schimbare radicală și rapidă lipsesc.
La rădăcina răului
Situația din stațiunile de pe litoral se aseamănă în mare măsură cu cea din agricultură, unde fărâmițarea proprietății funciare împiedică investițiile, progresul tehnologic, creșterea productivității și a calității culturilor, valorificarea superioară a producției.
Privatizarea litoralului românesc activ cu activ a transformat stațiunile mai curând în afaceri imobiliare, decât într-una turistică. Proprietățile din stațiuni au ajuns pe atât de multe mâini, încât dezvoltarea pe baza unei concepții închegate, unitare a devenit imposibilă. În loc să se sprijine unele pe altele, afacerile turistice se boicotează reciproc, cu concursul administrațiilor locale, care închid ochii la haosul general.
Cu fiecare an, litoralul românesc a devenit tot mai puțin atractiv. Numărul clienților români și străini a scăzut, durata sejururilor s-a redus, iar vârful turismului s-a mutat în week-end.
De vreo 60 de ani, visul de aur al hotelierilor de pe litoral a fost să prelungească sezonul de la două la trei - patru luni. Regimul comunist n-a reușit să-l transforme în realitate, iar cel capitalist a eșuat lamentabil. A încercat cu turismul de business, cu cel de week-end, dar a dat chix. Rezultatele de până acum sunt cu totul nesemnificative.
Scurtarea sezonului la două luni a dus la descalificarea forței de muncă și la degradarea serviciilor. Pe de altă parte, prețurile au crescut pentru că, în timpul scurt rămas la dispoziție, proprietarii din turism vor să câștige cât pentru un an întreg.
De la zero
Soluția prelungirii sezonului estival pe litoral este știută. Hotelierii ar trebui să investească în turismul balnear, pentru a pune în valoare calitățile tămăduitoare ale apei de mare și ale nămolului de Techirghiol, în toate stațiunile. Dar pentru aceasta este nevoie să dispară micile proprietăți și să se nască altele întinse. Este necesar să fie demolate hotelurile vechi, rudimentare, construite în anii ´70, și coșmeliile răsărite în epoca post-comunistă. În locul lor trebuie construit de la zero, pornind de la o altă concepție. Dar un asemenea proces economic este de lungă durată și pentru așa ceva este nevoie de investitori puternici, care să fie încurajați de statul român să cheltuiască în turism.
Pe de altă parte, statul trebuie să bage bani în protecția costieră, a plajelor și a malurilor. Cine este nebun să investească în hoteluri cărora le fuge nisipul de la bază?
