Timp de trei ani și jumătate, leul a avut o evoluție ascendentă aproape liniară în raport cu principalele valute. Cotația medie anuală a monedei europene a fost în 2004 - 4,0532 lei, în 2005 – 3,6234 lei, în 2006 – 3,5245 lei, iar în 2007 – 3,3373 lei. În cazul dolarului – dinamica ratingului mediu a fost similară: 2004 – 3,2636 lei, 2005 – 2,9137 lei, 2006 – 2,8090 lei, 2007 – 2,4383 lei.
- Publicitate -
O explicație simplistă
Unii observatori au considerat că meritul pentru întărirea spectaculoasă a leului revine exclusiv speculatorilor, care au văzut în moneda noastră națională o sursă de câștig. Explicația este simplistă. Evoluția ascendentă a monedei naționale și creșterea atractivității ei pe piața valutară nu ar fi avut loc fără o bază solidă în economia reală. Statistica oficială consemnează că leul s-a întărit pe măsura creșterii economice. Astfel, produsul intern brut a făcut în 2004 un salt de 8,5%, în 2005 - 4,1%, în 2006 - 8,0%, iar în 2007 – circa 6,1%. De la 246,5 miliarde lei în 2004, PIB a crescut la un preliminat de circa 380 miliarde lei în 2007.
Schimbare de direcție
Faptul că dinamica leului ține mai mult de evoluția economiei reale decât de speculațiile de pe piața valutară este demonstrat de un alt fapt. Aprecierea lui a încetat în vara lui 2007. Pe data de 24 iulie, s-au înregistrat cele mai bune cotații ale leului din 2004 și până în acel moment: 1 euro = 3,1204 lei și 1 dolar = 2,2585 lei. Apoi, s-a produs o schimbare de tendință. Treptat, moneda românească a început să piardă din teren.
Ce anume a generat modificarea direcției? Răspunderea o poartă tot economia reală. Leul a primit lovitura sub centură de la agricultură. Cea mai cruntă secetă din istoria țării a generat o adevărată catastrofă agricolă. Recoltele foarte mici au provocat explozia importurilor de produse agroalimentare și de nutrețuri. România a început să aibă nevoie de tot mai multă valută pentru a-și hrăni populația și animalele din ferme, în timp ce aportul agriculturii la asigurarea resurselor valutare a scăzut dramatic. Piața a reacționat imediat prin scumpirea monedei europene și a dolarului, iar acest fapt s-a reflectat în prețurile alimentelor și în indicele inflației. Impactul involuției agricul-turii asupra leului se dovedește a fi chiar mai puternic decât cel al creșterii prețurilor energetice. Este firesc să fie așa având în vedere ponderea ridicată deținută de această ramură economică la formarea produsului național.
Perdanții de serviciu
Efectele secetei din 2007 se vor resimți pe piața valutară până la recoltele viitoare. În 2008, moneda românească a continuat să se deprecieze. Pe data de 3 ianuarie, euro era cotat la 3,5971 lei, iar pe 14 ianuarie a ajuns la 3,7106 lei, nivel ne mai atins de la mijlocul lui februarie 2005. La rândul său, dolarul a urcat de la 2,4377 lei, cât era la începutul anului, la 2,4904 lei în cursul licitațiilor de ieri.
Este greu de prognozat cât de mult va slăbi leul. Unii comentatori români vorbesc de posibila stabilizare a cursului valutar la 4 lei pentru 1 euro. Dar cine e profet în țara lui? Nici măcar conducerea BNR nu poate anticipa decât tendințele din piață, nu și cotațiile viitoare.
Actuala dinamică a leului are câștigători și perdanți. Exportatorii, în special cei ce au producție cu ciclu lung de fabricație, cum sunt șantierele navale, sunt avantajați. În schimbul valutei încasate, ei vor obține mai mulți lei. Importatorii nu au niciun motiv de satisfacție. Scumpirea valutei le aduce pierderi. Pentru a nu suporta din propriul buzunar costurile deprecierii leului și a da faliment, ei sunt nevoiți să ridice prețurile. Iar aceasta duce la scăderea vânzărilor. Principalii perdanți sunt, de fapt, consumatori. În facturile achitate de ei se reflectă întreaga stare a economiei: slăbi-ciunea leului, dezechilibrul balanței comerciale externe, creșterea inflației, criza forței de muncă, productivitatea scăzută, dependența energe-tică și agroalimentară a României.
