Schimbare pe piața muncii. De la modelul solidarității umane la individualismul profund

Mișcarea sindicală internațională este tot mai slăbită. Numărul sindicaliștilor a scăzut dramatic în marea majoritate a țărilor, fenomen deloc întâmplător. Sociologia ne învață că există întotdeauna forțe obiective, de ordin tehnologic, instituțional, legislativ, social, care duc la schimbarea comportamentelor și atitudinilor oamenilor, a relațiilor dintre ei, a structurilor din care fac parte. 

În SUA, gradul de sindicalizare a lucrătorilor a scăzut de la 23,5%, în 1970, la 12,4%, în 2003; în Japonia, de la 50,2% la 22,9%; în Franța, de la 21,7% la 8,3%; în Marea Britanie, de la 44,8% la 29,3%. Există și o categorie de state în care gradul de sindicalizare este în creștere, ceea ce demonstrează că sistemul legislativ și instituțional al acestora stimulează înre-gimentarea lucrătorilor în sindicate. În Finlanda, indicele de sindicalizare a crescut de la 51,3% la 74,1%; în Suedia, de la 67,7% la 78%; în Danemarca, de la 60,3% la 70,4%. Conform datelor prezentate de "Monthly Labor Review", care a analizat evoluția mișcării sindicale în 24 de țări, în anul 2003, indicele de sindicalizare a forței de muncă se prezenta astfel: Franța - 8,3%, Coreea de Sud - 11,2%, SUA - 12,4%, Polonia - 14,7% (în 2011), Spania - 16,3%, Elveția - 17,8% (în 2011), Japonia - 19,7%, Ungaria - 19,9% (în 2011), Noua Zeelandă - 22,1% (în 2011), Olanda - 22,3%, Germania - 22,6%, Australia - 22,9%, Cehia - 27% (în 2011), Canada - 28,4%, Marea Britanie - 29,3%, Italia - 33,7%, Irlanda - 35,3%, Austria - 35,4% (în 2012), Slovacia - 36,1% (în 2011), Norvegia - 53,3%, Belgia - 55,4% (în 2012), Danemarca - 70,4%, Finlanda - 74,1% și Suedia - 78%. La nivelul Uniunii Europene, gradul de sindicalizare atins în 2011 era de 26,3%. 

Din 2003 până astăzi, tendința de erodare a mișcării sindicale internaționale a continuat. Care este explicația? S-a rezolvat conflictul dintre capital și muncă, pentru totdeauna? 

Și-au schimbat patronii atitudinea față de lucrători, făcând inutile sindicatele? Au inventat statele alte mecanisme de soluționare a tensiunilor și revendicărilor sociale? Ori, odată cu trecerea de la societatea coloșilor industriali la cea bazată pe servicii și informație, în care predomină IMM-urile, s-a produs schimbarea radicală a valorilor în societate, renunțarea la modelul solidarității umane în favoarea individualismului profund?