Pachetul de măsuri pentru stimularea creșterii economice promovat de Guvernul Boc prevede, în principal, alocarea a 10,2 miliarde de euro pentru investiții. Suma reprezintă 20% din totalul cheltuielilor bugetare pentru anul 2009, respectiv 7% din PIB. Banii ur mează a fi investiți în infrastructura din transport, educație, sănătate, mediu, agricultură și în reabilitarea termică a blocurilor.
- Publicitate -
Volumul uriaș al comenzilor de stat ar urma să pună în mișcare sectorul construcțiilor, care va trebui să joace rolul de motor al economiei românești în condițiile crizei.
Pentru a fi cheltuite eficient, nu doar din punct de vedere economic, ci și social, cele 10,2 miliarde de euro ar trebuie să servească la realizarea unui volum cât mai mare de lucrări și la salvarea unui număr cât mai mare de locuri de muncă din construcții, în industria materialelor de construcții, industria metalului, transporturi și servicii.
"Eu mă tem că acești bani vor ajunge la marii antreprenori din construcții. Firmele mici și mijlocii vor fi cu munca, așa cum se întâmplă de obicei. Caimacul îl iau cei ce au anumite legături politice. Sper să vină cât mai repede aceste fonduri de investiții pentru că, indirect, vom primi și noi de muncă de la marile companii" – a declarat, pentru cotidianul "Cuget Liber", dr. în economie Dumitru Costea, administratorul companiei Travail Grup, din Constanța.
El consideră că guvernul ar trebui să aibă în vedere nu doar volumul resurselor alocate investițiilor. La fel de importante sunt distribuirea sumelor în mod echilibrat pe județe, pe ordonatorii de credite și, mai ales, sistemul de licitare a lucrărilor.
"Regimul licitațiilor trebuie schimbat. Este nevoie de transparență maximă și de corectitudine în stabilirea criteriilor de selecție. Celor mici - adevărații executanți ai lucrărilor - trebuie să li se deschidă poarta de acces spre comenzile de stat. Nu este corect ca, în continuare, firme care dispun de dotare tehnică, care au trei – patru angajați și îndeplinesc indicatorii economico-financiari stabiliți în caietul de sarcini să își adjudece licitațiile si să dea lucrările altora să le execute. Uitați-vă ce se întâmplă cu investițiile de la autostrăzi! Construcția lor este încredințată unor antreprenori generali străini, care lucrează cu subcontractori români" – spune Dumitru Costea.
În practică se întâmplă frecvent ca unele firme să fie abonate la un număr mare de licitații, pe care le câștigă prin metode numai de ele și de organizatori știute. Ulterior, le încredințează subcontractorilor, care trebuie să se descurce cu banii scurși printre degetele lor. Antreprenorii generali din urmă se îmbogățesc doar pentru faptul că au câștigat licitațiile.
"Sunt firme mari care iau câte 10 – 20 de lucrări, deși nu au personal cu care să le execute. Atunci, apelează la fel de fel de artificii. Aduc oameni din țară, de multe ori adunați de pe stradă, apelează la subcontactori. Din această cauză, lucrările sunt deseori de calitate proastă. Pe de altă parte, prețul lucrărilor se umflă.
Atunci când ordonatorul de credite este un consiliu local, acesta are posibilitatea să majoreze prețul cu 5%, în mod artificial. Noi
am participat în urmă cu câțiva ani la licitația organizată de o primărie din județul nostru. Conform caietului de sarcini, lucrarea era evaluată la 15 miliarde de lei. Licitația a fost câștigată cu 9 miliarde de lei. Ulterior, constructorul selectat a mai primit 5% din valoarea lucrării, pentru că a mai pus o basculantă de beton.
Din păcate nimeni nu mai urmărește ce se întâmplă cu aceste lucrări. Noi am făcut o contestație la București și am primit un răspuns într-un limbaj de lemn, care ne-a lecuit să ne mai căutăm dreptatea" – afirmă interlocutorul.
Concluzia este că, dacă se menține actuala practică a licitațiilor, cu cele 10,2 miliarde de euro vor fi reabilitate prea puține blocuri, vor fi construiți prea puțini kilometri de drumuri și autostrăzi, vor fi reparate prea puține școli și spitale. Principalii beneficiari ai uriașelor fonduri alocate prin programul anticriză vor fi tot marii antreprenori, tot clientela politică.
