Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a rămas, ieri, în pronunțare pe recursul Parchetului Militar împotriva sentinței instanței de fond prin care s-a restituit la Parchetul militar dosarul în care fostul ministru de interne, Mihai Chițac, este judecat pentru mineriada din 13 iunie 1990.
- Publicitate -
Parchetul Militar a invocat, în motivele de recurs, faptul că nu ar fi nevoie de un aviz pentru cercetarea lui Mihai Chițac, în calitatea de fost ministru și în conformitate cu decizia Curții Constituționale, așa cum a stabilit instanța de fond, din mai multe considerente.
Astfel, procurorii au spus că, în anul 1990, Mihai Chițac nu era numit legal ministru de interne, iar legea răspunderii ministeriale nu exista la acel moment. De asemenea, nici Constituția nu era în vigoare la momentul 13 - 14 iunie 1990.
Mai mult, procurorii au spus că procurorul militar gen.(r) Dan Voinea nu a făcut acte de urmărire penală în dosar, așa cum a reținut instanța de fond când a
decis restituirea, acesta doar confirmând rechizitoriul.
În replică, avocații inculpaților au cerut respingerea concluziilor Parchetului și restituirea dosarului pentru refacerea urmăririi penale.
Secția Parchetelor Militare a finalizat, în iulie 2007, dosarul mineriadei din iunie 1990, în care a fost anchetată moartea a patru persoane și a decis să-i trimită în judecată doar pe fostul ministru de Interne, Mihai Chițac, și pe ceilalți ofițeri din dosar - generalul Gheorghe Andrița, și coloneii de poliție în rezervă Costea Dumitru și Constantin Vasile, cauza fiind disjunsă în cazul lui Ion Iliescu. În anchetă a mai fost implicat și colonelul Călin Traian Ștefan, care a decedat între timp.
La sfârșitul anului 2007, magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție au admis excepția ridicată de avocații lui Mihai Chițac, potrivit căreia procurorul militar Dan Voinea, cel care a instrumentat cauza, ar fi încălcat procedura penală și Legea răspunderii ministeriale. Instanța a decis că generalul-magistrat nu ar fi avut dreptul să desfășoaare acte de urmărire penală în acest dosar, deoarece mai semnase o dată rechizitoriul pe care l-a trimis instanței.
Singurul condamnat în dosarul mineriadei 1990 a fost minerul Denes Domokos, acuzat că, pe 14 iunie 1990, a încercat să-l decapiteze pe Marian Munteanu, liderul de atunci al studenților. Domokos a fost arestat abia în 1998 și condamnat definitiv la 10 ani de închisoare. După opt ani de la evenimentele din Piața Universității, procurorii i-au trimis în judecată pe Nicolae Cămărășescu (inginer la Exploatarea Minieră Aninoasa) și pe Deneș Domokoș (fost miner șef de schimb la Exploatarea Minieră Livezeni).
Dacă Completul de nouă judecători din cadrul ÎCCJ menține decizia completului de fond din cadrul aceleiași instanțe, aceasta ar fi a doua restituire la Parchet a dosarului.
În februarie 2004, magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție au decis restituirea dosarului procurorilor Secției Parchetelor Militare în vederea completării cercetărilor. Judecătorii au apreciat că depozițiile martorilor nu au fost relevante în stabilirea cu exactitate a gradului de vinovăție a foștilor ofițeri superiori de poliție inculpați în dosar.
Inițial, după mai mulți ani de tergiversări, și după ce s-a aflat în instrumentarea procurorilor Alexandru Cinteză, col. Mihai Popov, mr. Gheorghe Surdescu un dosar al mineriadei din 1990 a ajuns în instanță, abia în luna mai 2000. Dosarul viza uciderea a patru persoane și rănirea altor trei în noaptea de 13 spre 14 iunie. În acest dosar, au fost trimiși în judecată, pentru instigare la omor, generalul Mihai Chițac, atunci ministru de interne, adjunctul său, general Gheorghe Andrița, precum și coloneii Călin Traian Ștefan, Costea Dumitru și Constantin Vasile
