Judecătorul Epure a "explicat", în câteva cuvinte, de ce Blenis, condamnat pe viață, merită pus în libertate

Cei doi inculpați sunt judecați în stare de arest preventiv. Asta după ce, în urmă cu mai bine de o lună, o nouă surpriză ar fi putut să se producă în acest dosar.

Intrând în mod accidental în dosar, judecătorul Marius Cristian Epure, de la Curtea de Apel Constanța, a dispus revocarea măsurii de arest preventiv a lui Blenis, deși în sala de judecată nimeni nu a solicitat și nici nu a discutat despre acest lucru. Avocata lui Blenis, Aurica Grigorescu, a solicitat atunci "înlăturarea măsurii de arest preventiv cu aceea de a nu părăsi localitatea" (așa cum se precizează și în încheierea de ședință), nicidecum revocarea măsurii.

Marius Cristian Epure, făcând opinie separată, a dispus revocarea, fără să țină cont că, totuși, acest om a fost găsit vinovat de prima instanță și condamnat la detenție pe viață (ce-i drept, nu este o hotărâre irevocabilă, dar un judecător al Tribunalului, după luni în șir de audieri și de analiză a dosarului, a considerat că atât Blenis, cât și Niculescu - ce a recunoscut fapta, sunt vinovați de oribilele crime).

Chiar și în aceste condiții, judecătorul Epure și-a menținut opinia sa, exprimată și în 2005, în sensul revocării măsurii arestării preventive.

Așa se și exprimă judecătorul în opinia separată făcută acum mai bine de o lună. Cităm: "Opinez în sensul revocării arestării preventive a inculpatului Shyti Blenis, ca urmare a nelegalității luării măsurii, opinie exprimată constant încă de la pronunțarea sentinței penale nr. 336/2005 a Tribunalului Constanța, pentru aceleași considerente cuprinse în sentință (…).

Părerea în drept expusă în anul 2005 mi-o păstrez pentru a da eficiență principiului independenței judecătorului și al constanței opiniilor exprimate în propriile hotărâri".

Ne așteptam să citim o motivare obiectivă, bine structurată, cu trimiteri la texte de lege, ceva care să ne "convingă" - măcar un pic - că Blenis, după ce a fost condamnat de o instanță la detenție pe viață, merită să fie lăsat liber.

Dar motivarea deciziei nu are nici măcar un sfert de pagină, sunt doar câteva rândulețe care ar trebui să convingă că un individ suspectat că a comis trei crime poate fi pus în libertate.

Pentru mulți, motivarea respectivă a însemnat o jignire la adresa legii sau a acelora care privesc cu seriozitate săvârșirea actului de justiție.

Dar odată ce atât procurorii, cât și judecătorii nu răspund în vreun fel pentru deciziile lor, de ce ar mai conta respectul pentru lege?