Potrivit unei statistici prezentate la sfârșitul anului 2015, peste 3.000 de plângeri au fost înregistrate împotriva polițiștilor, însă doar patru au dus la condamnări. Situația nu s-a schimbat prea mult în prezent, întrucât pentru orice plângere depusă, agenții sunt plimbați la parchete, intimidați și chiar interceptați de procurori în discuții personale. Pe de altă parte, cetățenii care depun plângeri ce se dovedesc a fi calomnioase sunt apărați de procurori prin clasarea dosarelor, în momentul în care polițiștii încearcă să-și apere reputația. Cum poate fi rezolvată această situație?
- Publicitate -
Inspectoratul General al Poliției Române continuă să fie acuzat de lipsă de transparență, pe bună dreptate. În ciuda inițierii mai multor proiecte pentru ca polițiștii să beneficieze de body-cam-uri, niciunul nu a fost cu adevărat pus în practică pentru o perioadă mai lungă de câteva săptămâni. Am readus în discuție camerele video, pentru că ele ar rezolva problema lipsei de transparență și subiectul plângerilor formulate împotriva polițiștilor.
Contraargumentele pentru un astfel de proiect au fost considerente financiare și atitudinea unor șefi care nu au văzut oportunitatea body-cam-urilor. Astfel, polițiștii sunt nevoiți să dea cu subsemnatul ori de câte ori un cetățean depune o plângere și consideră că agenții au încălcat legea, în loc să o aplice.
"Orice polițist care ajunge în fața procurorilor ca urmare a unor plângeri din start este privit ca un infractor, inclusiv din atitudinea și discuțiile neprincipiale ale magistraților, pe care nu le putem dovedi. Interesant este numărul uriaș de plângeri depuse împotriva polițiștilor de către persoane care au fost atinse de aplicarea legii, adică infractori, contravenienți. A devenit o practică nesancționată de instituție, și anume tracasarea polițiștilor prin plângeri penale care în proporție de 99% sunt denunțuri calomnioase, numită acum inducerea în eroare a organelor judiciare", ne-a precizat Cosmin Andreica, liderul Sindicatului Europol.
În cazul în care se constată că nu există probe, cu greu polițiștii acuzați îi pot trage la răspundere pe cei care au făcut denunțurile calomnioase. Se întâmplă acest lucru din cauză că procurorii clasează plângerile pe motiv că lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, intenția. Magistrații susțin că intenția celor care au făcut plângere nu era să aducă anumite calomnii la adresa polițiștilor, pentru că, neavând studii juridice, ei nu-și dau seama de consecințele după depunerea plângerilor.
v v v
"Pentru unii mumă, pentru alții ciumă" este expresia care s-ar potrivi cel mai bine în ceea ce privește bugetul pentru procurori și pentru polițiști. În timp ce magistrații par a se bucura de un sac fără fund, nu același lucru se poate spune despre polițiști.
"Procurorii au la dispoziție bugete nelimitate pentru logistică, interceptări și filaje, în timp ce colegii care fac parte din structurile de poliție judiciară, structurile de operațiuni speciale, se chinuie și se milogesc de șefii lor să le suplimenteze carburantul și numărul de oameni pentru filaje și flagrante. De cele mai multe ori, aceste solicitări nu primesc aprobare, din lipsă de bani. De asemenea, polițiștii își plătesc informatorii din buzunarul lor, iar exemplele acestea ridicole pot continua", a mai declarat, pentru "Cuget Liber", Cosmin Andreica.