Ieri, sublocotenentul Iulian Arusoaei, pompierul care și-a pierdut viața, vineri, în timpul unei intervenții, a fost condus pe ultimul drum de familie, colegi, prieteni, vecini și cunoscuți. Zeci de coroane de flori, patru mașini de intervenție ale ISU, pe care Arusoaiei urcase, pe parcursul miilor de intervenții din experiența sa de pompier, l-au însoțit pe tot drumul dintre casă, biserică și cimitir.
- Publicitate -
Sute de persoane au însoțit, ieri, cortegiul funerar al sublocotenentului Iulian Arusoaei. El a căzut la datorie, vineri, în timpul unei intervenții din zona Casa de Cultură, când, încercând să coboare de la etajul șase la etajul cinci al unui bloc, prin exterior, s-a prăbușit în gol după ce coarda cu care se legase s-a rupt.
Tragedia nu s-ar fi petrecut dacă proprietarul apartamentului în care fusese semnalat incendiul ar fi vrut să deschidă ușa. Dar acesta era prea beat ca să facă asta… De asemenea, rămâne întreba-rea: "De ce coarda respectivă s-a rupt deși era nouă și ar fi trebuit să susțină greutatea unui om?". Întrebare la care va trebui să răspundă anchetatorii.
Zeci de colegi pompieri din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Dobrogea și alte zeci de persoane care l-au cunoscut, ori doar au auzit de tragedia petrecută, au umplut la refuz biserica "Tuturor Sfinților", din cartierul Brătianu.
Drumul dintre casă (strada Ion Heliade Rădu-lescu), biserică și cimitirul din Palas a fost parcurs pe jos, pentru ca înmormântarea lui Iulian Arusoaei să fie amânată cât mai mult, iar familia și colegii să fie nevoiți să își ia rămas bun cât mai târziu cu putință.
Șase colegi, printre care și cei care au făcut parte din echipa lui Arusoaei, i-au purtat coșciugul pe umeri și i-au stat la căpătâi neîntrerupt, alături de soția, Camelia, ale cărei lacrimi nu se mai opreau.
Mulți dintre colegi ieșeau din biserică nemaiputând suporta durerea și ștergându-și lacrimile. Ei știu prea bine că oricare dintre ei ar fi putut fi în locul lui. Mai mult, au conștientizat acum, probabil mai profund ca niciodată, riscurile la care se supun, prin meseria pe care o au, pentru a salva viețile altora.
Chiar dacă sunt militari și sunt instruiți "să se împace cu ideea" că profesia lor le poate aduce chiar moartea într-o zi, iată că, despărțirea de un coleg, unul dintre cei mai buni și mai profesioniști dintre ei, care în orice clipă le sărea în ajutor și care avea o vorbă bună pentru fiecare, lasă un gol imens în sufletele lor.
Trei preoți au însoțit sicriul pompierului și au ținut slujbele de pomenire. Pompierii militari i-au adus onoruri și au tras salve de armă atunci când corpul colegului lor a fost introdus în mormânt.
Prim adjunctul IGSU - general de brigadă Viorel Liviu Nemeș, care s-a deplasat la Constanța special pentru a participa la funeraliile lui Iulian Arusoaei, a declarat că munca de pompier este una deosebit de riscantă și că, uneori, ei trebuie să facă sacrificii, chiar supreme, așa cum a fost cazul colegului lor.
Numai că, atunci când se moare din cauza echipamentului din dotare este normal ca fiecare dintre colegii lui Iulian să se teamă pentru viața lui, să nu mai fie atât de siguri pe ei atunci când pornesc în misiune.
Ieri, sublocotenentul Iulian Arusoaei, pompierul care și-a pierdut viața, vineri, în timpul unei intervenții, a fost condus pe ultimul drum de familie, colegi, prieteni, vecini și cunoscuți. Zeci de coroane de flori, patru mașini de intervenție ale ISU, pe care Arusoaiei urcase, pe parcursul miilor de intervenții din experiența sa de pompier, l-au însoțit pe tot drumul dintre casă, biserică și cimitir.
Sute de persoane au însoțit, ieri, cortegiul funerar al sublocotenentului Iulian Arusoaei. El a căzut la datorie, vineri, în timpul unei intervenții din zona Casa de Cultură, când, încercând să coboare de la etajul șase la etajul cinci al unui bloc, prin exterior, s-a prăbușit în gol după ce coarda cu care se legase s-a rupt.
Tragedia nu s-ar fi petrecut dacă proprietarul apartamentului în care fusese semnalat incendiul ar fi vrut să deschidă ușa. Dar acesta era prea beat ca să facă asta… De asemenea, rămâne întreba-rea: "De ce coarda respectivă s-a rupt deși era nouă și ar fi trebuit să susțină greutatea unui om?". Întrebare la care va trebui să răspundă anchetatorii.
Zeci de colegi pompieri din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Dobrogea și alte zeci de persoane care l-au cunoscut, ori doar au auzit de tragedia petrecută, au umplut la refuz biserica "Tuturor Sfinților", din cartierul Brătianu.
Drumul dintre casă (strada Ion Heliade Rădu-lescu), biserică și cimitirul din Palas a fost parcurs pe jos, pentru ca înmormântarea lui Iulian Arusoaei să fie amânată cât mai mult, iar familia și colegii să fie nevoiți să își ia rămas bun cât mai târziu cu putință.
Șase colegi, printre care și cei care au făcut parte din echipa lui Arusoaei, i-au purtat coșciugul pe umeri și i-au stat la căpătâi neîntrerupt, alături de soția, Camelia, ale cărei lacrimi nu se mai opreau.
Mulți dintre colegi ieșeau din biserică nemaiputând suporta durerea și ștergându-și lacrimile. Ei știu prea bine că oricare dintre ei ar fi putut fi în locul lui. Mai mult, au conștientizat acum, probabil mai profund ca niciodată, riscurile la care se supun, prin meseria pe care o au, pentru a salva viețile altora.
Chiar dacă sunt militari și sunt instruiți "să se împace cu ideea" că profesia lor le poate aduce chiar moartea într-o zi, iată că, despărțirea de un coleg, unul dintre cei mai buni și mai profesioniști dintre ei, care în orice clipă le sărea în ajutor și care avea o vorbă bună pentru fiecare, lasă un gol imens în sufletele lor.
Trei preoți au însoțit sicriul pompierului și au ținut slujbele de pomenire. Pompierii militari i-au adus onoruri și au tras salve de armă atunci când corpul colegului lor a fost introdus în mormânt.
Prim adjunctul IGSU - general de brigadă Viorel Liviu Nemeș, care s-a deplasat la Constanța special pentru a participa la funeraliile lui Iulian Arusoaei, a declarat că munca de pompier este una deosebit de riscantă și că, uneori, ei trebuie să facă sacrificii, chiar supreme, așa cum a fost cazul colegului lor.
Numai că, atunci când se moare din cauza echipamentului din dotare este normal ca fiecare dintre colegii lui Iulian să se teamă pentru viața lui, să nu mai fie atât de siguri pe ei atunci când pornesc în misiune.
