În zilele în care se fac recrutări "e un adevărat război între cei care încearcă să intre în mașinile angajatorilor", povestește un taximetrist local, martor permanent al acestui "trist show". Angajatorii opresc lângă trotuar, îi cheamă pe solicitanți și, în plin Campo Grande, în plin secol XXI, îi tratează pe imigranți ca în târgurile de sclavi! Le deschid portierele mașinilor, asistă zâmbitori la busculade, așteaptă să se înghesuie înăuntru și apoi demarează ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat!
- Publicitate -
Miercurea asta, totul e aproape rezolvat … În liniște, patronii deschid portierele mașinilor și așteaptă ca imigranții să se așeze pe banchete. Domingo trebuie să ajungă la ora opt în Cascais. E printre primii care urmează să plece. Se înghesuie pe scaunele din spate, lângă doi români, "Nițulai și Costeluș", vecini cu el în Cacem, care se vor duce în direcția opusă, "pe un șantier, în Sacavem".
Timp de o oră, în Campo Grande, aproape că nu se poate circula. Automobilele fac "coadă" la semafoare. Sute de persoane traversează strada. Cele mai multe se îndreaptă direct către stațiile de autobuz … De câțiva ani încoace, în fiecare zi, cei care locuiesc sau lucrează în zonă asistă la un "incredibil târg de sclavi". "Asta mă face să-mi amintesc de piețele de muncă din anii ‘50-‘60, din Alentejo!", zice o femeie mai în vârstă.
În tot acest răstimp, zeci de bărbați așteaptă încă de la primele ore ale dimineții ca un patron să vină să-i vadă și să-i ia la lucru în ziua aceea, de la răsăritul și până la apusul soarelui. Angajatorii îi aleg întotdeauna pe cei mai solizi și mai puțin revendicativi …
Pe la opt fără un sfert, un bărbat în papuci de casă, cu pantaloni de trening și cu cămașa zdrențuită aleargă pentru a prinde una din mașini … Șoferul îi trântește portiera în nas și demarează în direcția Benfica …
Clandestini în Portugalia
Românul Ionuț și brazilianul Edson sunt buni prieteni. Au amândoi 25 de ani, au ajuns în Lisabona cu zece luni în urmă și lucrează pe același șantier, în Queluz.
"N-avem ce face - spune Ionuț. Nu putem decât să ne lăsăm exploatați în felul ăsta! Avem soții și copilași de crescut, trudim din greu toată ziulica, cățărați pe ziduri și nimeni nu ne face vreo asigurare de muncă!"
Edson își amintește că au trecut trei ani de când Președintele Braziliei, Lula da Silva, a vizitat Portugalia și a semnat cu Guvernul portughez, cunoscutul "acord Lula", care a permis legalizarea extraordinară a circa nouă mii de brazilieni aflați în țară.
Ionuț și Edson trăiesc în clandestinitate. Ei, dar și mulți alții, care nu sunt încă în evidențele SEF-ului, așteaptă o oportunitate de a se legaliza …
Birocrația portugheză
Dintre comunitățile de imigranți din Portugalia, cea braziliană e cea mai reprezentativă, cu 69.304 persoane legalizate. Pe locul doi sunt ucraineni, cu 66.699 de persoane legalizate, urmați de capoverdieni cu 65.615. Aceștia sunt "legalii". Dar ceilalți?
… Așteaptă la ușile birourilor celor de la SEF, cu hârtii albe, verzi sau albastre în mână. Brazilieni, români, moldoveni, chinezi, angolani sau guinezi formează zilnic cozi nesfârșite pe trotuarele din fața edificiului din Rua Antonio Augusto Aguiar din Lisabona.
"Totdeauna ne lipsește ceva. Niciodată nu avem tot ce ne trebuie …", se plânge Grigore Epurenco. Moldoveanul de 40 de ani a venit în Portugalia în 2000. De atunci n-a mai părăsit această țară. "Am avut viză și contract de muncă când am cerut autorizația de rezidență. Am pierdut procesul și de atunci cei de la SEF nu mi-au mai răspuns!". Între timp, viza i-a expirat. După șase ani petrecuți în Portugalia n-a reușit încă să obțină autorizația de rezidență.
E, se pare, numai o problemă de birocrație. Amabili și cordiali, funcțio-narii SEF-ului respectă regulamentele și legislația în vigoare dar, pentru ei, n-are nici o importanță cine e de partea cealaltă a biroului: un român, un arab sau un chinez … În filmul "Lisboetas", un ucrainean e bombardat cu întrebări pe care nu le în-țelege. "Sorry!" - zâmbește și-și arată dinții de aur. Un altul, guinez., rămâne tăcut. Numai ochii lui vorbesc. Despre disperare …
"Dia de Raça"
Portughezii, ca și alte popoare - fapt constatat de-a lungul istoriei - sunt rezultatul unui amestec dintre diferite nații și rase de oameni. "Din acest motiv - explică profesorul universitar Costa Pinto - nu se mai poate vorbi acum despre rasa portugheză. "Dia de Raça" care se celebrează în fiecare an, pe 25 aprilie, nu se mai asociază cu idealul de puritate etnică și genetică și nici cu cel de unitate a Imperiului …". Istoricul afirmă că portughezii au ajuns chiar să fie considerați drept un popor cu "vocație" pentru amestecul interrasial. Din fericire, aidoma altor popoare europene, nici naționalismul portughez n-are dimensiuni rasiste ca, de pildă, naționalismul german. "Multe democrații europene au sărbători naționale de acest tip. În Portugalia ea s-a transformat în celebrarea comunității portugheze", afirmă Costa Pinto. Ținând cont că, în ultimii 20 de ani, Portugalia
și-a asumat destinele imigranților, se pare că istoricul încearcă să folosească acest lucru pentru a evidenția "multiculturalitatea care caracterizează astăzi democrația portugheză".
Chiar dacă a primit, în ultimii ani, sute de mii de imigranți, Portugalia rămâne, în esență, o țară de emigranți. Conform unei recente estimări dată publicității de Ministerul Afacerilor Externe, 4.862.093 de portughezi trăiesc în afara granițelor țării, în timp ce datele publicate de SEF relevă prezența în țară a 460.293 de imigranți legali.
Și în prezent, portughezii continuă să-și părăsească țara. În medie, în fiecare an, ies din țară circa de 30.000 de portughezi și sosesc cam 11.000 de imigranți.
Constantin Florescu
(va urma)
În zilele în care se fac recrutări "e un adevărat război între cei care încearcă să intre în mașinile angajatorilor", povestește un taximetrist local, martor permanent al acestui "trist show". Angajatorii opresc lângă trotuar, îi cheamă pe solicitanți și, în plin Campo Grande, în plin secol XXI, îi tratează pe imigranți ca în târgurile de sclavi! Le deschid portierele mașinilor, asistă zâmbitori la busculade, așteaptă să se înghesuie înăuntru și apoi demarează ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat!
Miercurea asta, totul e aproape rezolvat … În liniște, patronii deschid portierele mașinilor și așteaptă ca imigranții să se așeze pe banchete. Domingo trebuie să ajungă la ora opt în Cascais. E printre primii care urmează să plece. Se înghesuie pe scaunele din spate, lângă doi români, "Nițulai și Costeluș", vecini cu el în Cacem, care se vor duce în direcția opusă, "pe un șantier, în Sacavem".
Timp de o oră, în Campo Grande, aproape că nu se poate circula. Automobilele fac "coadă" la semafoare. Sute de persoane traversează strada. Cele mai multe se îndreaptă direct către stațiile de autobuz … De câțiva ani încoace, în fiecare zi, cei care locuiesc sau lucrează în zonă asistă la un "incredibil târg de sclavi". "Asta mă face să-mi amintesc de piețele de muncă din anii ‘50-‘60, din Alentejo!", zice o femeie mai în vârstă.
În tot acest răstimp, zeci de bărbați așteaptă încă de la primele ore ale dimineții ca un patron să vină să-i vadă și să-i ia la lucru în ziua aceea, de la răsăritul și până la apusul soarelui. Angajatorii îi aleg întotdeauna pe cei mai solizi și mai puțin revendicativi …
Pe la opt fără un sfert, un bărbat în papuci de casă, cu pantaloni de trening și cu cămașa zdrențuită aleargă pentru a prinde una din mașini … Șoferul îi trântește portiera în nas și demarează în direcția Benfica …
Clandestini în Portugalia
Românul Ionuț și brazilianul Edson sunt buni prieteni. Au amândoi 25 de ani, au ajuns în Lisabona cu zece luni în urmă și lucrează pe același șantier, în Queluz.
"N-avem ce face - spune Ionuț. Nu putem decât să ne lăsăm exploatați în felul ăsta! Avem soții și copilași de crescut, trudim din greu toată ziulica, cățărați pe ziduri și nimeni nu ne face vreo asigurare de muncă!"
Edson își amintește că au trecut trei ani de când Președintele Braziliei, Lula da Silva, a vizitat Portugalia și a semnat cu Guvernul portughez, cunoscutul "acord Lula", care a permis legalizarea extraordinară a circa nouă mii de brazilieni aflați în țară.
Ionuț și Edson trăiesc în clandestinitate. Ei, dar și mulți alții, care nu sunt încă în evidențele SEF-ului, așteaptă o oportunitate de a se legaliza …
Birocrația portugheză
Dintre comunitățile de imigranți din Portugalia, cea braziliană e cea mai reprezentativă, cu 69.304 persoane legalizate. Pe locul doi sunt ucraineni, cu 66.699 de persoane legalizate, urmați de capoverdieni cu 65.615. Aceștia sunt "legalii". Dar ceilalți?
… Așteaptă la ușile birourilor celor de la SEF, cu hârtii albe, verzi sau albastre în mână. Brazilieni, români, moldoveni, chinezi, angolani sau guinezi formează zilnic cozi nesfârșite pe trotuarele din fața edificiului din Rua Antonio Augusto Aguiar din Lisabona.
"Totdeauna ne lipsește ceva. Niciodată nu avem tot ce ne trebuie …", se plânge Grigore Epurenco. Moldoveanul de 40 de ani a venit în Portugalia în 2000. De atunci n-a mai părăsit această țară. "Am avut viză și contract de muncă când am cerut autorizația de rezidență. Am pierdut procesul și de atunci cei de la SEF nu mi-au mai răspuns!". Între timp, viza i-a expirat. După șase ani petrecuți în Portugalia n-a reușit încă să obțină autorizația de rezidență.
E, se pare, numai o problemă de birocrație. Amabili și cordiali, funcțio-narii SEF-ului respectă regulamentele și legislația în vigoare dar, pentru ei, n-are nici o importanță cine e de partea cealaltă a biroului: un român, un arab sau un chinez … În filmul "Lisboetas", un ucrainean e bombardat cu întrebări pe care nu le în-țelege. "Sorry!" - zâmbește și-și arată dinții de aur. Un altul, guinez., rămâne tăcut. Numai ochii lui vorbesc. Despre disperare …
"Dia de Raça"
Portughezii, ca și alte popoare - fapt constatat de-a lungul istoriei - sunt rezultatul unui amestec dintre diferite nații și rase de oameni. "Din acest motiv - explică profesorul universitar Costa Pinto - nu se mai poate vorbi acum despre rasa portugheză. "Dia de Raça" care se celebrează în fiecare an, pe 25 aprilie, nu se mai asociază cu idealul de puritate etnică și genetică și nici cu cel de unitate a Imperiului …". Istoricul afirmă că portughezii au ajuns chiar să fie considerați drept un popor cu "vocație" pentru amestecul interrasial. Din fericire, aidoma altor popoare europene, nici naționalismul portughez n-are dimensiuni rasiste ca, de pildă, naționalismul german. "Multe democrații europene au sărbători naționale de acest tip. În Portugalia ea s-a transformat în celebrarea comunității portugheze", afirmă Costa Pinto. Ținând cont că, în ultimii 20 de ani, Portugalia
și-a asumat destinele imigranților, se pare că istoricul încearcă să folosească acest lucru pentru a evidenția "multiculturalitatea care caracterizează astăzi democrația portugheză".
Chiar dacă a primit, în ultimii ani, sute de mii de imigranți, Portugalia rămâne, în esență, o țară de emigranți. Conform unei recente estimări dată publicității de Ministerul Afacerilor Externe, 4.862.093 de portughezi trăiesc în afara granițelor țării, în timp ce datele publicate de SEF relevă prezența în țară a 460.293 de imigranți legali.
Și în prezent, portughezii continuă să-și părăsească țara. În medie, în fiecare an, ies din țară circa de 30.000 de portughezi și sosesc cam 11.000 de imigranți.
Constantin Florescu
(va urma)
