Un azil de bătrâni închiriază un autocar pentru o excursie. La puțin timp de la plecare, șoferul simte o bătaie ușoară pe umăr şi o bunicuța îl întreabă dacă vrea niște alune.
- Publicitate -
Șoferul acceptă bucuros pumnul de alune pe care i-l oferă bătrâna. După vreo 15 minute, bătrâna vine din nou cu un pumn de alune. Povestea se repetă încă de vreo câteva ori, după care șoferul, nedumerit, o întreabă când apare iar lângă scaunul lui:
- Mamaie, da' de ce nu mâncați alunele, că sunt scumpe, şi aveți pensii mici...
- Eee, da crezi că mai avem dinți să mâncăm noi alune?
- Păi bine, şi atunci de ce mai dați banii pe ele dacă nu le puteți mânca?
- Eee, de fapt nici nu vrem alune, noi sugem doar ciocolata de pe ele...
