Într-un compartiment de personal, prin Ardeal. Trenul cam pustiu, coridoarele goale, glasul roților de tren monoton. Un cetățean singur într-un compartiment, cufundat în gânduri. Trenul oprește într-o gară și în compartiment intră un alt cetățean, cu un picior de lemn. Dă binețe și cade și el pe gânduri. Mai trec vreo două gări. Primul ocupant ciocănește discret în piciorul de lemn:
- Publicitate -
- Apăi, domnule dragă, nu vă fie cu supărare, frasin îi?
Posesorul, după un moment de chibzuială:
- Ba!
Liniște. Mai trece o gară.
- Paltin îi?
- Ba!
- Fag îi?
- Ba!
- Stejar îi?
- Ba!
- Gorun îi?
- Îi.
- Apăi, dacă-i gorun, îi fain, că nu amorțăște!
