Ea: Mi-ai stricat toată viața! De ce nu m-am măritat eu cu Gheorghiță?!... Bine zicea mama...
- Publicitate -
El: (tăcere sarcastică).
Ea: Doamne, ce proastă am fost!
El: (tăcere ilustrativă).
Ea: Îți bați joc de mine?! Mi-ajunge! Eu plec! Te las!
El: (tăcere speriată).
Ea: Da, plec! Nu mai suport sarcasmul tău! Veșnicele tale ironii! M-am săturat!
El: (tăcere rugătoare).
Ea: Ce, nu-ți place? Te-ai speriat? E-he-he...
El: (tăcere de javră).
Ea: Bine, nu mai suferii. Fie, rămân cu tine până una-alta.
El: (tăcere ușurată).
Ea: Să prețuiești bunătatea mea, leneșule.
El: (tăcere recunoscătoare).
Ea: Bine, ipocritule, uite ce... Vreau să-ți spun ceva despre Maria... Are un bărbat alcoolic. Da, bea vârtos...
El: (tăcere triumfătoare).
Ea: Și ea i-a suportat totul... Dar acum, el sare la bătaie și ea l-a părăsit. Iar eu, bagă de seama, am rămas cu tine. În fine, ea n-are unde să stea.
El: (tăcere compasională).
Ea: O să stea la noi o vreme, împreună cu mama ei, bine?
El: (tăcere necenzurată printre dinți).
Ea: Ei, nu te înfierbânta, nu ocupă mult loc, că-s mici amândouă de statură...
El: (tăcere tragică).
Ea: Vezi dragă, nici n-ai de ce să protestezi. Întotdeauna am spus că tu mă înțelegi mai bine ca oricine.
El: (tăcere leșinată).
Ea: Totul o să fie minunat, M-am gândit deja. Maria o să doarmă cu mine iar mama ei aici, pe canapea. Vezi, ce convenabil aranjament?!
El: (tăcere de mormânt)!
Ea: Nu te îmbufna! Maria e o fată bună și te vorbește numai de bine... Chiar îi părea rău că bărbatul ei nu-ți seamănă ție...
El: (tăcere de moarte).
Ea: Da, da, chiar așa a spus! Știi, dragă... o ascultam pe Maria și mă gândeam: câte probleme s-ar rezolva dacă toți bărbații ar fi că tine... bogați, muți și paralizați…
