Veneam într-o sea-ră acasă cu taxiul, din câte știam, trebuia să achit vreo 50 de lei. Seară, întuneric, ajung deja în curtea "casei părintești", un bloc cu 15 etaje și 4 scări. Văzând circumstanțele "favorabile", îmi trece prin gând o idee: "ce ar fi dacă repede ies din taxi și fug, fără să plătesc… casa e mare, poți să cauți mult și bine." Nici nu se oprește bine mașina, repede deschid ușa, când să ies, mă lovesc cu capul de bara podului mașinii, apoi mă împiedic de o bordură și cad peste o bancă. Când să mă ridic, agăț pantalonii într-un cui ce ieșea din banca respectivă, într-un final, rupându-i, ajung la ușă, stau vreo 30 de secunde până să formez codul de la intrare, care la naiba, tocmai atunci își arăta mofturile… și cu coada ochiului observ că, șoferul de taxi, nu întreprinde nici o acțiune pentru a mă ajunge din urmă, "E în stare de șoc" - mă gândesc eu. Dar totul s-a dovedit a fi cu mult mai simplu, ajungând în bloc, mi-am adus aminte că i-am plătit când am urcat.
- Publicitate -
