Plecând la cale lungă, un moș cu-al său nepot,
- Publicitate -
Avea pus pe măgaru-i calabalâcul tot.
Pășind pe drum alene, de-odată, un drumeț
Îi spuse-așa-ntr-o doară, zâmbind ușor glumeț:
- De ce nu-ți așezi, taică, copilul pe măgar?
- Slăbuț cum e, sărmanul, nu trage la cântar!...
Gândind c-avea dreptate, moșneagul își urcă
Pe saci și pe valize nepotul și plecă...
Dar nu merse departe că alt drumeț, mirat,
Îi zise lu-ăla micu, cu glasul supărat:
- Nu ți-e rușine, țâcă, ca tinerel fiind,
- Să-l lași pe moș alături piciorul târâind?!...
- Ce stai? Hai, te coboară, să urce el în loc!
Convins de-a sa dreptate, căci răsufla cu foc,
Bătrânul se întinse ca locul bun s-apuce,
Făcându-și mai nainte, pios, o sfântă cruce.
Și merseră pe cale așa, vreme de-un ceas,
Până ce o țărancă le-opri încetul pas:
- Ia spune-mi, nu ți-e milă de ăst așa copil sfrijit
De-l lași pe jos să meargă? Chiar de l-ai pedepsit?
Eu zic să-l iei matale acolo sus, ’napoi!
Măgarul e puternic, vă duce pe-amândoi!
Avea sau nu dreptate, nu mai știa nici el,
Dar îl luă cu sine pe micul nepoțel
Și o porniră iară pe drumul prăfuit...
Dar cum necazul, bată-l, nu vine ne-nsoțit,
Se pomeniră-n față cu un bețiv nervos
Ce socotea că este de-a dreptul scandalos
Să stea cei doi călare pe bietul animal.
- Ce nesimțiți!... N-ajunge c-ați pus poate-un kintal
De saci și de valize pe el ci, fără rost,
V-ați cocoțat în cârcă-i... Bătrâne, tu ești prost?!
Păi, dacă o să mergeți așa până în vale,
Eu pun pariu pe-o vodcă că animalu-ți moare!...
Și rușinat bătrânul și speriat nițel,
Se coborî degrabă cu tot cu nepoțel
Căzând mâhnit pe gânduri:
- De bine mă gândesc,
La fel ca la plecare acuma mă găsesc
Deși-ascultat-am sfatul atâtora pe drum.
Să-mi fie mintea, oare, învăluită-n fum?...
Morala:
Cei slabi, cei fără minte - acei ce "sunt gândiți",
Sunt victime eterne, sunt veșnic păcăliți
De-o dogmă sau de-un lider. În ignoranța lor,
Nu fac decât să fie încă o voce-n cor.
(preluat din textehaioase.ro)
