Ziua 1: Cred că azi fost zi liber la ei. Nu venit niciun din angajat.Plimbat prin biroul meu lung și lat. Deschis fișet acte oficial dar plin de băuturi tulbure. Oare unde ținut la ei dosare?
Ziua 2: Nu fost ieri zi liber. Verificat în ca-lendar. Poate nu lucrează miercuri la ei! Dar nici azi nu venit!! Am vrut dau telefon, dar nu am găsit agendă…. Toate sertarele plin cu acele băuturi.
Ziua 10: Azi fost o secretară care zis ceva care nu înțeles la mine și plecat nervos! Oi, oi! Gustat o pahar din acea băutură găsită în seif… Puțin acrișor…
Ziua 20: Aici nimeni nu vorbesc ungurește. Toți nervos că nu pricepe la ei. Oare e, politic, corect să învăț eu românesc? Hm, băutura nu e chiar rea.
Ziua 30: Descoperit întâmplare un caset cu muzică folclorică și prinde bine să învăț românește. Azi putut spune unui director "Apă-canal-investiții europene, dunăre dacă n-aveam / Jiul, Dunăre-l făceam la noi!". Simpatic băiat. Am băut cu el, puțin, din acea băutură excepțională…
Ziua 100: La ce dracu’ să muncești în fiecare zi? M-am dat lovit și am drojdit niște zaibăr cu nea Stelică, subprefectul.
Ziua 200: Fatal, treaba merge bine unsă. Fură toți în prefectură. Puserăm un Cd cu Maria Dragomiroiu și ne făcurăm muci. L-am trimis pe Stelică la Segarcea, după două vedre de molan, să nu rămânem pe uscat.
Ziua 300: Nenică, ăștia din UDMR chiar mă enervează. M-au sunat de la partid, să mă întrebe cum stau cu nu știu ce investiție. O să-l sun pe Stelică, când s-o-ntoarce cu cisterna de la Panciu.
Ziua 350: Mimișor, secretara, zice că mă tot caută unii din UDMR. Am pus-o să le zică că sunt într-o ședință. Sanchi, bătuse Craiova acasă și ne făcurăm pulbere. Ce treabă au ungurii cu Mehedințiul?
