Un bărbat e adus în fața judecătorului pentru că și-a omorât nevasta.
- Publicitate -
- Fapta dumneavoastră e sub orice critică. Dacă aveți intenția ca tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viață, trebuie să ne spuneți ce motive plauzibile ați avut!
- Domnule judecător, soția mea era așa de proastă încât nu am putut să mă controlez și a trebuit să o arunc de la balcon.
- Declarația asta e o obrăznicie nemaiauzită!
- Lăsați-mă să vă povestesc. Locuim la etajul zece, iar la parter stă o familie de pitici. În ziua respectivă i-am spus soției: E teribil să fii pitic! Săracii vecini, toți sunt așa mici! /Da, răspunde soția, sunt o adevărată specie de pirinei!
- Pigmei ai vrut să spui! / Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele și de la care se alege cu pistrui.
- Aia se numește pigment! / Mă lași? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
- Ăla se numește pergament! / Cum poți să fii așa incult? Pergament e când un scriitor publică o parte din ce a scris!
- Domnule judecător, vă închipuiți că mi-am înghițit cuvântul "fragment" ca să nu mai continui discuția asta aberantă. M-am așezat pe fotoliu și răsfoiam un ziar. Când, ea a venit lângă mine:
- Uite dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor și se numește carte, dacă nu aveai idee ce e aia. Ia și citește Veranda de la Pompadur…
- Domnule judecător, aveam explicația pe limbă, dar am simțit că mi se face negru în fața ochilor și am aruncat-o pe geam…
Liniște în sală… judecătorul ia ciocănelul de pe masă, lovește cu el puternic și spune:
- Ești liber, a fost un caz clar de legitimă apărare! Eu o aruncam deja de la Pirinei…
