O călugăriță se confesa maicii starețe. Femeia plângea și suspina:
- Publicitate -
- Am comis un păcat de neiertat. Aseară, a intrat în camera mea un bărbat. Eu eram complet singură. Mi-a pus un pistol la tâmplă și nu am avut ce face. Mi-a spus că, dacă nu fac dragoste cu el, mă omoară. Acum sunt pierdută! Viața îmi este distrusă!
Maica stareță o liniștește:
- Nu fi atât de tulburată, compasiunea lui Dumnezeu este infinită. Și se spune în scripturi că omul poate face orice pentru a-și asigura supraviețuirea, cu excepția scuipării pe Biblie. Nu te îngrijora, tu ai fost forțată să îți asiguri supraviețuirea. Ești iertată!
Dar călugărița plângea în continuare: "Nu, sunt pierdută! Nu am cum să fiu iertată!".
Maica stareță o întreabă:
- De ce?
Călugărița, rușinată:
- Pentru că mi-a și plăcut!
