O femeie urmată de o duzină de copii intră la oficiul social al primăriei, unde este primită de asistenta socială:
- Publicitate -
- Vai, ce de copii, sunt toți ai dumneavoastră?
- Da, toți sunt ai mei, zice mama.
Se întoarce spre copii și zice cu ton de comandă:
- Sascha, stai jos!
Și toți copiii se așază.
- Deci, zice asistenta socială, să începem cu completarea formularelor: spuneți-mi numele copiilor.
- Acesta, cel mai mare, este Sascha.
- Bine. Următorul?
- Și pe ăsta îl cheamă Sascha.
Asistenta socială își încruntă sprâncenele și scrie mai departe. Unul după altul, fiii se numeau toți Sascha. Urmează fiica cea mică; și ea tot Sascha.
- Bine, zice asistenta socială, dar toți copiii se numesc Sascha?
- Da, asta simplifică mult lucrurile, spune mama copiilor. Când copiii trebuie să se scoale să meargă la școală, nu-mi rămâne decât să strig tare: Sascha! Scularea! Și când e gata cina strig: Saaascha! La masă! Și toți copiii vin în goană. Dacă îi văd că vor să traverseze strada în fugă, strig, de asemenea: Sascha, Stop!... și toți se opresc. Faptul că i-am botezat pe toți copiii mei Sascha a fost cea mai bună idee pe care am avut-o vreodată.
Asistenta socială se gândește o clipă și întreabă nedumerită:
- Și cum faceți când vreți să chemați pe un anume copil și nu toată trupa?
- Simplu, îl strig pe numele lui de familie!
