Pe o stâncă neagră, într-un vechi bordei,
- Publicitate -
Unde curge-n vale, ciorba de ardei,
Plânge și suspină tânăra domniță,
Dulce și suavă, ca o bivoliță.
De trei zile-ncoace, soțul ei tâmpit
A plecat la crâșmă și n-a mai venit.
Orologiul sună, doișpe jumătate.
La bordei în poartă, cine dracu’ bate?
Eu sunt, fă, Maritzo, soțul tău iubit,
Eu și de la crâșmă, mă întorc pilit.
Dar deschideți poarta, câinii mă-nconjor,
Am făcut pe mine și mi-e frig de mor.
Ce spui tu, străine? Ștefan e departe…
Într-o berărie, printre halbe sparte.
De ești tu acela, du-te înapoi
Și-adu o damigeană, s-o bem amândoi.
Du-te la beție, pentru crâșmă mori!
Și-ți va fi mormântul ciugulit de ciori.
