- Măi Vasâli, dă-mi împrumut un kil de palincă până ce-oi face-o p-a me.
- Publicitate -
- No ia, măi Ioane, că doar suntem pretini.
Ion, după două zile:
- Măi Vasâli, mai dă-mi un kil de palincă, mă, că n-am reușit s-o fac p-a me.
- No ia, mă Ioane, c-o s-o faci azi, mâne și tu.
Ion, după o săptămână, venea spre poarta lui Vasâli, care era la masă cu Maria, nevasta lui.
Vasâli îi zice lu’ nevastă-sa:
- Tu, Marie, dacă vine Ion la noi, zi-i că nu-s acasă.
Și se bagă Vasâli sub pat.
Vine Ion și zice:
- Ziua bună, Marie!
- Z’ua bună, Ioane.
- D’apăi, Vasâli une-i?
- Nu-i acasă, zice ea.
- No, eu am vinit cu ale două kile de palincă și cu încă o jumăte să ne cinstim ca-ntre pretini din palinca me nouă, da’ dacă Vasâli nu-i aci, ne-om cinsti numa’ noi doi.
Se cinstesc, se-ncălzesc, se suie-n pat și s-apucă Ion de... Maria.
Vasâli de sub pat aude, simte ce se întâmplă și cugetă adânc:
- Tu-i muma ei de treabă, ce să fac? Pușcă am, cartușe am, da’... dacă nu-s acasă...
