Un ardelean se duce pentru prima oară din sătucul lui de departe la oraș, să-și facă niște analize, și pe drumul de la gară la spital vede o poartă mare pe care scria Grădină zoologică. Curios din fire, intră. Iese după câteva ore bune, absolut încântat. Își rezolvă treburile și se-ntoarce în sat.
- Publicitate -
- Ei, Ioane, cum o fo’ la spital? îl întrebară cei de-același leat cu el.
- La spital o fo’ cum o fo’, da’ să vedeți voi grădina zoologică!
- Ce-i aia?
- E un loc așa, mai mare, unde vezi tăt felu’ de animale, care de care mai trăznite.
- Ce animale?
- Păi, de-un exemplu, zebra.
- Cum îi zebra?
- Cum să vă spui io… Știți măgaru’ lu’ Vasile? Ăla ce paște pe șanț?
- Da.
- Ei, zebra seamănă cu măgaru’ lu’ Vasile, numai că îi colorată pe tăt trupul, când c-o dungă albă, când c-o dungă neagră.
- Nu se poate!
- Zebra ca zebra, da’ să vedeți voi girafa!
- Cum îi girafa?
- Girafa îi… Știți măgaru’ lu’ Vasile?
- Cum să nu!
- Girafa seamănă la trup cu măgaru’ lu’ Vasile, da’ are niște picioare de doi metri și un grumaz de tri.
- Nu se poate!
- Ba se poate! Dar cel mai interesant dintre tăte îi hipopotamu’.
- Cum îi hipopotamu’?
- Apăi, cum să vă spui io... Știți măgaru’ lu’ Vasile?
- Știm.
- Ei ghini, hipopotamu’ nu seamănă deloc cu el!
