Guvernul nu este al PSD, este al României. Aceasta este cea mai tranșantă, clară și corectă concluzie a premierului Grindeanu. Dincolo de jocurile și interesele cuplului Dragnea&Tăriceanu, vorbim despre Guvernul României, care reprezintă și lucrează pentru poporul român. Constituția țării vorbește clar despre separarea puterilor în stat. În statul nostru, această divizare reprezintă existența a trei puteri: puterea legislativă - Parlament, puterea executivă - exercitată de Guvern și puterea judecătorească - realizată de instanțele de judecată. Scopul separării acestor puteri, care stă la baza statului democratic, împiedică acumularea, deținerea și exercitarea absolută a puterii.
- Publicitate -
În Constituție nu scrie nimic de cea de-a patra putere, puterea lui Dragnea și Tăriceanu, și subordonarea directă a instituției Guvernului României unui partid anume sau unei coaliții politice, chiar dacă acestea au câștigat alegerile. Legea fundamentală a țării nu trimite guvernul să lucreze în măruntaiele unui partid, la interesele căruia trebuie să se raporteze.
Guvernele nu sunt dărâmate și nici cenzurate pe holurile din Kiseleff sau din biroul lui Tăriceanu. Constituția vorbește clar și despre procedurile și demersurile care pot duce la schimbarea premierului și a unui guvern. Și din nou, termeni precum: CEx, președintele partidului, Dragnea sau Tăriceanu nu apar în cărțulia fundamentală a României. PSD sau orice alt partid parlamentar are la dispoziție moțiunea de cenzură ca unică procedură legală pentru a dărâma un guvern. Inclusiv Guvernul Grindeanu. Șantajul, amenințarea sau încercarea de "cumpărarea" a premierului cu alte funcții în stat pentru a-și da demisia sunt deja demersuri care tind să trădeze alura penală a unei bune părți din conducerea PSD și ALDE, în frunte cu Dragnea - condamnat penal și Tăriceanu - inculpat. Indiferent de nemulțumirile, decepțiile sau așteptările celor doi președinți, Guvernul României nu este o anexă a PSD sau ALDE. E drept că legitimitatea acestui Executiv a luat naștere din alianța celor două formațiuni, dar, odată numiți și învestiți, premierul și miniștrii nu mai sunt în slujba și sfera de interese a liderilor politici care i-au desemnat, ci intră în serviciul țării. De altfel, ei depun jurământ de credință față de țară și poporul român, și nu față de Dragnea și PSD.
Revenind la stilul total caracteristic al cuplului Dragnea-Tăriceanu de a călări cu nesimțire prevederile legilor pentru a-și duce la îndeplinire obiectivele personale (vezi și celebra Ordonanță 13), de ce le este frică PSD și ALDE să meargă în Parlament pentru a-și dărâma propriul Guvern?
Răspunsul e simplu. Pentru că nu ar ști cum să motiveze, ce să zică. Cele două partide s-ar arunca singure în boxa acuzaților, devenind în același timp și procuror și inculpat. Ceva unic, trebuie să recunoaștem, în istoria politică a României. Dragnea știe că Guvernul Grindeanu este creația lui, miniștrii sunt propriile lui plămădiri. A le recunoaște public neputința sau nepriceperea l-ar responsabiliza direct pentru acest eșec.
În al doilea rând, PSD știe foarte bine că "lista nerealizărilor" lui Grindeanu este o făcătură grosolană, regizată de Dragnea pentru a avea motiv oficial pentru a se debarasa de un premier care nu îi mai răspunde la comenzi. Nemulțumirile PSD față de acest guvern s-ar traduce mai bine într-o listă personală a lui Dragnea de frustrări și reproșuri. Retragerea Ordonanței 13, care îl lasă din nou pe Dragnea descoperit în fața plutoanelor de judecători a fost bomba care a declanșat fratricidul în PSD. Creșterea susținută a încrederii și notorietății lui Grindeanu în sondaje, cuplată cu o scădere constantă a lui Dragnea, ar fi un alt motiv serios. Dragnea se teme ca sub umbrela unei bune guvernări s-ar putea să îi crească adversari redutabili în partid. Ministrul Justiției, probabil singura numire personală a lui Grindeanu în Guvern, a decuplat imediat interesele personale și de grup ale PSD și ALDE de modificările aduse codurilor penale și legii amnistiei și grațierii. În loc să-și scape corupții și condamnații de închisoare, PSD se vede mai aproape de a-i înfunda și mai tare în întunericul celulelor. Ministrul de Finanțe i-a dat peste guriță lui Dragnea când gogoșile și promisiunile electorale ieșeau valuri de sub mustăcioara acestuia. "De câți bani, atâta pește", spunea ministrul, explicându-i președintelui PSD că nu există bani pentru politicile populiste. Apropierea lui Grindeanu față de liderii socialiști europeni, care nu au văzut niciodată un partener de dialog în Dragnea, coroborată cu relația tot mai apropiată cu Victor Ponta, un alt proscris al PSD. Și lista poate continua.
Însă, dincolo de cum se va termina această criză, un lucru este cert și îmbucurător. În politica românească a mai răsărit un lider, un politician care a demonstrat că are caracter și coloană vertebrală, deși începuturile sale nu erau deloc promițătoare.